Studenţi şi absolvenţi români de elită

Liga Studenţilor Români în Străinătate (LSRS) şi România liberă reiau proiectul Români de elită, români ca tine – la cine s-or fi referind. E vorba de o serie de interviuri, vreo 48, cu studioşi români din lume sau întorşi să facă practică în ţară.

Cel mai nou interviu a fost făcut cu Cristina Ghenoiu, cercetătoare, de 29 de ani, care a primit anul acesta Marele Premiu LSRS pentru Excelenţă Academică în străinătate “datorită meritelor la nivel mondial în domeniul biologiei celulare şi geneticii”. Cristina Ghenoiu este doctorandă la Cornell University din New York, colaborează cu Centrul de Cercetare şi Tratament al Cancerului din New York, Memorial Sloan Kettering Cancer Center, şi este cercetătoare la un laborator al celebrei Rockefeller University, unde a fost invitată să lucreze… 

Şi care, măcar pentru cele ce urmează, va fi invitată să devină membră a Clubului România 2.0/ aripa Formare+ Inovaţie.

Ai ajuns una dintre acele persoane, despre care se poate spune, fără exagerare sau patetism, că oamenii îşi pun speranţe în tine. Percepi acestea ca pe o presiune?
Absolut deloc, deoarece a avea un impact pozitiv cât mai mare asupra societăţii este un ideal şi o responsabilitate pe care mi le-am asumat singură. Pentru fiecare proiect pe care l-am efectuat am dat tot ce am putut şi atâta timp cât eu ştiu asta, nu sunt dezamăgită, oricare ar fi rezultatele.

Deşi eşti dedicată activităţii de cercetare şi eşti „curtată” de instituţii de renume mondial, ţi-ai propus să fii şi o voce care susţine schimbarea socială în România. Cum te-ai adresat României şi cum ţi-a răspuns aceasta?
Am fost primită cu foarte multă căldură şi apreciere. Din păcate, nu am avut şansa să vorbesc mai pe larg despre idei de schimbare socială în România, însă dacă ar fi să transmit un mesaj, este acela că schimbarea nu vine doar prin a vorbi despre ea.
Este extrem de important ca fiecare dintre noi să-şi asume o responsabilitate mai mică sau mai mare pentru a efectua această schimbare în timp util. Lucrul care mă întrista cel mai mult atunci când reveneam în ţară, era faptul că orice sugestie pe care o dădeam, cât de mică, precum „să reciclăm”, era imediat contracarată de afirmaţia: „păi nimeni nu o face, aşa că orice aş face eu nu o să conteze!”. Acest tip de gândire nu ne va duce prea departe. Fie chiar şi dacă lucrul cel mai mic pe care l-am face ar fi să ne efectuăm slujba cu seriozitate în pofida remuneraţiei, ar ajuta enorm la lupta noastră pentru un viitor mai bun.

Până la momentul de faţă, cum ţi-a recunoscut societatea românească meritele?
Prietenii şi familia au fost întotdeauna foarte generoşi cu susţinerea şi încurajările, însă până la primirea premiului Ligii Studenţilor Români din Stăinătate, efortul meu nu a fost recunoscut de către societatea românească. Ba chiar atunci când am încercat să-mi găsesc o slujbă după facultate, m-am lovit de faptul că nici măcar diploma mea de liceu (bacalaureat internaţional) nu era recunoscută în România. Mă bucură că a sosit momentul în care studenţii români încep să se coalizeze, un bun exemplu fiind crearea LSRS, pentru a se susţine şi aprecia unii pe alţii. Doar aşa putem să progresăm cât mai repede.

Cum găseşti România ori de câte ori revii în ţară?
Pentru mult timp, faptul că nu m-am întors în ţară după liceu, l-am perceput ca pe un eşec personal sau o trădare a propriilor idealuri. Însă de câte ori mă întorceam în ţară, îmi dădeam seama că aveam prea puţină experienţă de viaţă pentru a inspira oamenii la o schimbare majoră. Impactul meu era restrâns la familie şi prieteni. Am înţeles că pentru a avea un impact mai mare trebuie să mă dedic consolidării unei cariere şi mă bucur că eforturile mele mi-au permis a mă alătura LSRS, ale cărei idealuri le împărtăşesc pe deplin. La 29 de ani, vrea să găsească leacul împotriva canceruluiLa 29 de ani, vrea să găsească leacul împotriva cancerului, România liberă, 14.01.11

Leave a Reply

Your email address will not be published.