Doru Lionăchescu: „Ne așteaptă un deceniu greu. Poate o generație“

Money Express, mai 2011:

“Ne așteaptă un deceniu greu. Minim. Poate o generație. Nu sunt soluții pe termen scurt. Cine promite pe termen scurt minte cu nerușinare“, e viziunea lui Doru Lionăchescu, partener principal la casa de investiții Capital Partners, unul dintre invitații conferinței „Antreprenor“ din 27 mai.

MONEY EXPRESS: E pentru prima oară când auzim un termen atât de pesimist.

Doru Lionăchescu: Un deceniu dacă avem noroc. În peste 18 luni de criză noi n-am luat nici o măsură. Zero măsuri. Ăsta e ritmul de restructurare în administrația publică. Și atunci putem spera că în 10 ani vom face ceva. E aritmetică pură.

În criză apar noi tipuri de antreprenori?

Eu nu cred în cursurile de antreprenoriat, se predau acum și în clasa a X-a. Vine unul și îți predă cum să fii antreprenor, îi predă unul care n-a făcut în viața lui așa ceva. E o prostie, e un oximoron. Ăsta e un domeniu inefabil. Nici nu poți categorisi antreprenorii. Sunt atât de diferiți. Dacă cineva îi poate pune într-un tipar, eu îmi scot pălăria. Sunt unii pe care îi vezi pe stradă și juri că nu vor face bani niciodată din antreprenoriat, sunt alții pe care ți-ai paria averea și care vor rămâne mereu niște funcționari sau angajați disciplinați.

După crize apar boomuri antreprenoriale? Un studiu din 2009 arată că 43% au devenit antreprenori de nevoie, fie pentru că nu le plăcea locul de muncă, fie nu și-au găsit unul.

Nevoia e cel mai bun profesor. Nu mai cred în chestii de-astea cu boom.

Cred într-o revenire lentă în toate sectoarele. Nu cred în premisele unei explozii, nu mă aștept la miracole. România e o țară săracă, făcută praf de criză, noi ieșim din criza asta în grupa marilor învinși, supraîndatorați, cu o administrație publică supraponderală și coruptă, cu un sector privat decapitalizat, adus aproape de faliment, pentru că n-a apucat să se capitalizeze.

Criza nu ne-a prins ca pe olandezi, după 200 de ani de capitalism. Ce-a fost clasa antreprenorială din România? Cei mai norocoși antreprenori din România au avut în spate 10 ani de acumulare de capital. Cât au strâns, au făcut praf tot într-un an de criză. Toate astea mă fac să cred că noi vom fi printre perdanții crizei. Nu cred că o să fie resurse de explozii antreprenoriale. Abordarea crizei a fost proastă din punctul de vedere al gestiunii guvernamentale.

Vreo șase luni am negat. După aceea a început anul electoral, deci în 2009 nu s-a luat nici un fel de măsură. Am ajuns în mai 2010 și continuăm să ne împrumutăm, să cheltuim mai mult decât producem. Nu am restructurat nimic în sectorul bugetar. Nu am premise să cred că nu vom fi perdanți. Tot ce se va câștiga va merge la plata datoriilor.

Și care vor fi câștigătorii?

Cei care au stat cu mâna pe buzunar: Germania, Asia, China, Brazilia, Polonia. Polonia a abordat cu totul altfel criza. În primul rând banca națională a abordat-o altfel. La noi BNR a avut o politică distructivă. A ținut dobânzile sus la nesfârșit și cu politica asta anti-inflaționistă necruțătoare a sufocat ce mai rămăsese din economie. Chiar și acum costul creditului e prohibitiv, tot ansamblul ăsta ne duce spre o ieșire târzie din criză și cu răni economice profunde, care nu se vor vindeca într-un an-doi. Tot sectorul privat autohton e praf, decapitalizat.

Există soluții pentru recapitalizare?

Doar timpul. Și speranța că reușim să aducem un model de creștere economică. Pentru că, dacă crește, se capitalizează și sectorul privat. Dacă vom avea o revenire lentă cu ani de creștere 0 sau -1, nu se va capitaliza. Vinzi mai mult, câștigi mai mult, așa vine capitalizarea, din creșterea businessului.

La ce fel de modele de creștere vă referiți?

Modelul nostru a fost să luăm bani de afară și să consumăm. Asta nu mai merge. Trebuie să ne uităm la cei care au reușit să treacă prin criză. Polonezii au stimulat în diverse feluri, inclusiv monetar, producția pentru piața internă, descurajând importurile. Au fost considerați naționaliști, dar au dat un semnal foarte clar și au zis: „Ce investitori sunt cei care ne rad nouă tot retailul autohton și duc tot profitul în alte țări?“.

Așa că i-au obligat pe marii retaileri ca 40% din marfa vândută să fie autohtonă. Noi am dat totul gratis. În business trebuie să fii mai inteligent decât partenerul. Nu spun să închidem granițele, dar tu ca stat trebuie să fii inteligent. Uitați-vă la turci: nu au permis intrarea nici unui lanț străin altfel decât în parteneriat 50–50 cu un antreprenor local.

Am mai putea pune în practică un astfel de model acum?

Nu, de acum înainte putem să tragem niște învățăminte. Dar ce să facem, să-i retragem licența lui Metro? Într-un sector în care tu i-ai lăsat liberi pe toți și nu există licențe? Trebuie să avem tăria să recunoaștem că nu vom face niciodată avioane și să ne împăcăm cu ideea că vom fi o țară eminamente agricolă.

Eu nu-mi doresc să fim o mare putere agricolă, dar îmi doresc să nu mai importăm 70% din carnea de porc. Noi exportăm pe an cam 100.000 de tone de floarea-soarelui – suntem exact ca Africa – și importăm 10.000 de tone de semințe comestibile, cam la același preț. Nu suntem capabili să procesăm noi semințele noastre. Avem șansa asta cu industria auto, avem doi producători auto și trebuie să ținem cu dinții de ei.

Trebuie să construim business în jurul lor. Trebuie să-i ajuți, altfel vor pleca. Ford deja vrea să renegocieze, pentru că li s-au promis lucruri care nu se întâmplă, cum ar fi un drum expres de la Craiova la Constanța. Cum Mercedes n-a vrut să vină în România din cauza infrastructurii, e posibil ca Ford să plece. Trebuie să identificăm nișele unde avem șanse. (…)