Marian Zulean, universitar – autoportret de membru

Profesorul Marian Zulean s-a arătat Clubului nu grație mai vechilor sale activități în laboratoarele puterii, ci noilor preocupări, pentru viitorurile dezirabile – misiune constitutivă și a Rețelei România 2.0. Autoportret în 3Q.

Cum definiţi “elitele” unei societăţi?

Întâmplarea face că am făcut, în 1995, o cercetare despre emergența elitei antreprenoriale în România, lucrare publicată în Revista de Cercetări Sociale. Cu acel prilej am studiat diverse teorii sociologice despre elite și elitism. Ca atare, prima tentație era să dau o definiție sociologică, de genul Pareto sau Mosca. Cu toate acestea cred că o definiție simplă și personală se impune în acest demers al Clubului. Așa că, definesc elita ca un grup de lideri care inspiră și influențează societatea. O societate democratică presupune o împrospătare și o circulație a elitelor. În acest sens, cred că suntem într-un moment de răscruce. Astăzi, elita postcomunistă generată de „mișcarea răsculativă” din 1989 doar simulează circulația elitelor, după strategia „Matrioșka”. Dar uitându-mă la inițiative de genul România 2.0, Liga Studenților Români în Străinătate sau la tinerii antreprenori constat că sunt create condițiile pentru o circulație reală a elitelor, în mai puțin de 5 ani.

Care sunt cele mai importante performanţe din propria carieră?

Deși am ajuns la vârsta maturității tot nu cred că „am crescut mare”. Rămâne să confirm atingerea potențialului. Realizările mele de până acum sunt legate de aspecte multiple ale îndeletnicirilor și rolurilor sociale pe care le-am jucat (www.zulean.com). Din punct de vedere academic am absolvit Academia Militară de la Sibiu și Universitatea din București, dar și universități americane precum University of Pittsburgh și Maryland, iar în anul 2004 am fost admis la un program mid-career la Harvard. Ca profesor și cercetător, măsura performanțelor o pot da publicațiile mele, unele dintre ele fiind realizate colectiv. Cred că mi-am pus amprenta de cercetător asupra temei „armata într-o societate democratică”. Ca militar mă bucur că am trăit „revoluția” din 1989, în calitate de cercetaș-parașutist, iar ca funcționar am contribuit la aderarea României la NATO (certificată de o decorație a statului român) și la elaborarea Strategiei de securitate națională, în 2006. Actualmente sunt fascinat de subiectul foresight și studii prospective în domeniul educației dar și de modalitatea în care un think-tank, precum Institutul de Studii Populare, ar putea fundamenta politicile publice.

Ce potenţiali membri aţi mai recomanda Clubului?

    • Paul Dragoș Aligică – George Mason University
    • Adrian Curaj – UEFISCDI
    • Marian Staș – Fundația Leadership
    • Colegii care au scris alături de mine: Alexandra Gheciu, Daniel Biro, Luciana Ghica, Alexandra Stoicescu.

Leave a Reply

Your email address will not be published.