Doru Lionăchescu: Câştiguri economice de pe urma parteneriatelor vestice şi ancore strategice realiste în Est

Capital, 3.01.2012: Urmează anul patriotismului luminat și pragmatic

Anul care abia începe va pune România în fața unei dileme fundamentale: vrea să rămână aceeași voce stinsă, fără ecou, la periferia Europei sau aspiră să capete un rol geopolitic semnificativ în inima Eurasiei?

Trăim un început de secol marcat de un colosal transfer de prosperitate și putere dinspre Vest către Răsărit, iar România nu poate asista indiferentă la această transformare epocală. Mai aproape de noi, Uniunea Europeană însăși se reinventează, spasmodic și deseori frustrant de lent. Un lucru este însă cert: după summit-ul din decembrie, UE nu mai este uniunea la care noi am aderat, să nu ne amăgim! UE se reconfigurează ca un compact continental în jurul Germaniei, iar Bruxelles-ul va deveni tot mai mult doar biroul care parafează și comunică deciziile Berlinului. Într-o primă fază însă, pentru calmarea temerilor antigermane din UE, e posibil să asistăm la o triangulare decizională Franța-Germania-Polonia. De ce nu un patrulater, cu România centru decizional pentru sud-estul european? România nu are voie să rateze această șansă istorică, de a se așeza la masa decidenților jucând corect, loial și consecvent cartea responsabilității fiscale, alături de tandemul franco-german.

În același timp, realitățile geografice ale așezării țării noastre la intersecția axelor nord-sud și est-vest ne obligă să ne construim alternative la un eventual eșec politic al UE sau chiar la scenariul mult mai plauzibil ale unei stagnări economice îndelungate în Europa. Iar aici, opțiunile României sunt evidente: parteneriat strategic și cooperare economică intensă cu Turcia (o inițiativă lăudabilă a Președinției) în paralel cu normalizarea relațiilor cu Rusia. Într-o Europă dominată de o Germanie prietenă cu Rusia, nu este de conceput o poziție confortabilă a României fără eliminarea asperităților în relația cu Moscova. După evenimentele din Belarus și Transnistria, devine limpede că la granița noastră de răsărit se recompune un imperiu: nu putem asista impasibili la acest proces și, mai grav, nu ne putem permite țâfne copilărești față de liderii ruși actuali sau viitori, oricine ar fi ei. Bunăstarea fiecărui român depinde enorm de cât costă metrul cub de gaz importat și de câte tone de conserve, oțel, vin și carne putem exporta pe imensa piață rusească. Relația cu Rusia va fi, în 2012, testul de pragmatism și inteligență al politicii externe românești.

Concluzia dureroasă este că România nu poate supraviețui fără ancore geostrategice puternice și realiste. Vestita axă București-Londra-Washington s-a dovedit iluzorie în plan economic. Orice favor militar sau de intelligence pe care îl facem cuiva trebuie să producă, obligatoriu, dividende economice cât mai consistente. Sper că viața ne va forța, în 2012, să revenim cu picioarele pe pământ în relațiile externe și să ne urmărim consecvent, pragmatic și cu patriotism luminat interesul național în tot ce vom întreprinde anul acesta!

– Doru Lionăchescu este Preşedinte al casei de investiţii Capital Partners