Florin Pogonaru: Demontarea miturilor investitorilor şi consultanţilor străini

Ziarul Financiar, 4 ian 2012: Cinci mituri despre creşterea economică în România şi cum vor fi ele reinterpretate în 2012

(…) Pentru oamenii de afaceri 2011 a fost încă un an în care politicienii, reprezentanţii instituţiilor financiare internaţionale şi ai Băncii Naţionale, sau ai unor ambasade străine ne-au explicat: cum se creşte pe bază de austeritate, cât de necompetitivi şi primitivi suntem în raport cu capitalul străin, ce cadou mare ni se face prin stabilitatea cursulului, (evident!) cât de corupţi suntem, şi în general că ar fi bine să mai tăcem întrucât ştiu alţii mai bine ce trebuie mediului de afaceri din România.

Nu voi comenta în niciun fel cât de potrivit pentru unele din afirmaţiile de mai sus a sunat morala: “Să faci ce spune popa, nu ce face popa”. Merită discutate însă câteva mituri create de criză pentru mediul de afaceri românesc şi modul cum le vom reinterpreta în 2012:

1. Să creştem prin austeritate.

Austeritatea ca soluţie de depăşire a crizei a fost cuvântul de ordine în 2011 în Europa. În 2012 vom fi în situaţia în care unele ţări (Grecia, Italia sau Spania) chiar aplică măsuri de austeritate fără a se vedea vreun rezultat. Din contră, recesiunea se va adânci. Aceasta va face ca oponenţii doctrinei austerităţii ca soluţie la ieşirea din criză să fie tot mai ascultaţi. Astfel de idei vor fi preluate într-o Românie în plin an electoral.

În consecinţă în 2012 este previzibilă creşterea investiţiilor publice şi eventual a consumului privat indiferent de discursul politicianist de azi. Până la definitivarea oricărui pact european de stabilitate, politicienii români vor avea timp să-şi farmece electoratul, inclusiv mediul de afaceri, prin uşoare eliberări din chingile austerităţii a consumului public şi privat.

2. Investiţiile străine sunt cele care asigură stabilitatea şi creşterea economică.

Este adevărat că o serie de investiţii străine au dovedit acest lucru. În 2012 însă vom discuta tot mai mult despre volatilitatea pe care o creează excesul de investiţii străine în anume sectoare (e.g. sectorul bancar) sau despre investiţiile străine vizând România numai ca piaţă de desfacere. Cazul Tnuva devine edificator pentru rapiditatea cu care o investiţie străină dispare când consumul scade. Întrebarea: “În ce măsură putem stimula capitalul românesc să preia prin investiţii autohtone rolul multinaţionalelor?” îşi va găsi răspunsul în rediscutarea inclusiv la nivel european a regulilor de acordare a ajutorului de stat. Discriminările făcute în defavoarea capitalului autohton în cadrul programelor finanţate de instituţiile financiare internaţionale vor deveni tot mai mult subiect de dezbatere publică. Într-o versiune optimistă 2012 poate fi anul în care capitalul autohton începe să fie văzut tot mai mult ca soluţie.

3. Stabilitatea cursului este o problemă de securitate naţională.

(…)

4. Fondurile europene nu sunt accesate din cauza corupţiei endemice din România.

Incompetenţa şi nu corupţia endemică este cauza principală a gradului extrem de scăzut de accesare. 2012 se anunţă a fi anul în care se va încerca găsirea soluţiilor de creare a unui statut aparte funcţionarilor publici care sunt în mod real implicaţi în accesarea fondurilor europene şi a privatizării unităţilor de management al fondurilor europene. (Şi apropo de corupţie: fără a diminua corupţia autohtonă existentă mai ales la nivelul autorităţilor locale, este de menţionat că cele mai spectaculoase cazuri de corupţie în 2011 sunt înregistrate de firme româneşti cu capital majoritar străin).

5. Instituţiile financiare internaţionale sunt cele care ştiu cel mai bine (prin consultanţii străini pe care-i promovează) cum să reformeze economia românească.

Anul 2012 va fi anul în care se vor auzi tot mai apăsat opinii din mediul de afaceri românesc asupra a ce şi cum trebuie făcut. Va continua din păcate seria eşecurilor recomandărilor consultanţilor străini privind restructurările din economie, în măsura în care acestea vor fi făcute ca de obicei cu ignorarea specialiştilor autohtoni şi vor porni de la idei preconcepute. Ea a început deja cu fixarea termenilor de referinţă pentru companiile de HR care vor selecta managerii privaţi pentru companiile de stat (vezi spre exemplu articolele din ZF despre criteriile de selecţie vădit discriminatorii pentru firmele româneşti de HR). Privatizările din domeniul energiei în contextul în care se ignoră chestiunea prealabilă a reorganizării pieţei de capital româneşti vor deveni alte exemple de referinţă.

Florin Pogonaru este om de afaceri şi preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România