Dragoş Damian: Investiţi în România emergentă

Ziarul Financiar, 8.09.12:

(…) Totuşi, mă încumet să vorbesc despre viitorul investiţiilor în România şi despre şansa excepţională pe care o avem să trezim interesul capitalului străin ca o reacţie la un fapt oarecum serios: la summit-ul Ziarului Financiar din 24-25 septembrie, într-un panel de discuţii, s-a afirmat că România nu este atractivă pentru investiţii. Coarda patriotică a rezonat atunci suficient de puternic încu­rajându-mă să notez astăzi de ce cred că o investiţie în România are raţiuni strategice economice, dar şi politice, geografice şi sociale.

Fără îndoială că ciclul economic nu este prielnic şi că ai nevoie fie să fii convins de o evoluţie sectorială aparte sau de o piaţă hiperemergentă, fie să ai o viziune nemaiîntâlnită sau un curaj aproape iraţional pentru a mai face o investiţie strategică oriunde, cu atât mai puţin poate într-o ţară precum România. În condiţiile astea, de ce ai face un pas aşa de important, aducând să spunem 100 de milioane de euro în ţară?

În primul rând, pentru că orice investiţie va continua în următorii 5 ani să coste doar jumătate. Restul îl aduc programele operaţionale sectoriale finanţate din fonduri europene sau ajutorul de stat pe care-l pune la bătaie Ministerul Finanţelor Publice. Nu, nu este uşor să accesezi bani din cele două surse, însă procesul este suficient de standardizat şi transparent pentru ca, urmărind metodologia de lucru prestabilită şi având un proiect competitiv, să devii eligibil pentru o co-finanţare prin fonduri europene sau de stat. Şi, aviz amatorilor care doresc să starteze centre de dezvoltare şi cercetare, există facilităţi fiscale care prevăd reducerea impozitului pe veniturile rezultate din aceste operaţiuni.

În al doilea rând, şi asta căpătând semnificaţii în următorii 4 ani mai mult decât oricând, pentru că România este vecină cu ţările din estul european extrem, dar şi de cele din Asia Centrală, de Orientul Mijlociu şi de nordul Africii – aşezată fiind pe nişte coridoare decente şi sigure de infrastructură, care pot doar să evolueze şi să se modernizeze. Este clar că investiţiile directe în ţările din zonele menţionate comportă riscuri mult mai ridicate decât orice alte obstacole s-ar putea ivi în ţară la noi şi atunci, de ce n-ai aşeza o platformă de producţie în România, care în timp poate deveni o placă turnantă pentru o populaţie regională de circa 500-600 de milioane de consumatori.

În al treilea rând, dacă ne uităm la politicile fiscale şi monetare din prezent şi la prognozele din viitor, pentru că putem anticipa un trend de stabilitate, chiar evoluţie. Există voinţă politică pentru aderarea la zona euro, cota rămâne unică şi rămâne la 16%, dobânda de referinţă este respirabilă, iar introducerea normelor europene de IFRS a creat comparabilitatea şi armonizarea necesare. Este clar că băncile ar trebui să îşi repornească motoarele creditării în următorii 3 ani influenţate în bine de aceste politici.

Şi nu în ultimul rând, mai mult ca sigur pentru că triumviratul creditorilor României, designerul disciplinei macroeconomice din ultimii 3 ani, va fi interesat să direcţioneze investiţii noi – avem de returnat sume importante către FMI, Consiliul European şi Banca Mondială, iar aceştia vor vrea să fie siguri că există PIB-ul care să facă faţă sarcinilor angajate.

Sunt cu siguranţă şi alte raţiuni, poate mai pragmatice, care să apropie un investitor de România. Cele patru menţionate sunt cele care astăzi mie mi s-au părut a fi cele plauzibile pentru a trage linie şi susţine că România este atractivă strategic pentru investiţii – o investiţie însemnând a avea la bază un plan de afaceri curajos pe termen mediu şi contextul furnizării de bunuri pentru acoperirea unor nevoi regionale.  

Efectul de bază, subdezvoltarea, tradiţia industrial insuficient furctificată, austeritatea supravieţuită, resursele accesibile, poziţia geo-strategică, siguranţa şi securitatea, infrastructura în curs de modernizare, repatrierea capitalului uman competent şi calificat (şi de ce să nu admitem, ieftin). Nu sunt clişee de discurs politic, sunt mai mult ca sigur punctele tari care fac din România a şasea cea mai atractivă ţară pentru investiţii din Europa pentru următorii 3 ani, conform studiului lui Ernst & Young 2012 European Attractiveness Survey.

(…) Capăt de listă pentru a reaprinde apetitul pentru investiţii în România rămâne însă mult aşteptata recredibilizare politică de după alegerile din decembrie 2012. Recredibilizare care ar fi sprijinită probabil şi de numirea unui grup de tehnocraţi valoroşi care să lucreze la elaborarea de politici economice sectoriale de atragere de investiţii până în 2020. – Dragoş Damian este CEO al Terapia Ranbaxy