Cum putem disloca neo-feudalii din ‘sistem’ şi racorda clasa de mijloc la politică? – trei idei de la CRPE

Notabil, un nou raport al Centrului Român pentru Politici Europene – „Cum putem opri asaltul politicii asupra democraţiei?” – Trei intervenţii urgente pentru reforma partidelor politice din România: democratizarea internă, deschiderea pieţei politice, reforma guvernanţei publice – atacă o parte dintre gravele raciale ale sistemului politic românesc: funcţionarea pe bază de clanuri care parazitează resursele publice (clanuri care tind să devină caste, şi nu doar prin afaceri împreună, dar prin încuscriri – care, de pildă, în universităţile străine sunt interzise…) şi totala lipsă de răspundere a actorilor politici pentru efectele guvernării.

Analiza acestei situaţii, care va ţine şi mai departe ţara în subdezvoltare, trebuie făcută de experţi cu varii opţiuni ideologice: Care să fie scopurile guvernării? – reducerea impozitelor sau reducerea sărăciei (a doua nu e deloc un efect automat al primeia)? Ce poate duce la o mai reală egalitate a şanselor la educaţie şi de acces la sănătate? – privatizarea totală a acestor sectoare sau discriminarea pozitivă?

Dar, şi mai important, este imperios necesar ca sistemul politic să fie reformat dinspre societatea civilă – adică din exterior. Cu toate schimbările de generaţie, “schimbarea din interior” a făcut sistemul de partide mai rău, nu mai bun – a se vedea pupilii, fiii şi finii crescuţi pentru a guverna întru perpetuarea puterii clanurilor politico-economice stabilite în post-comunism.

Greu de crezut că ceva poate obliga satrapiile care îşi impart partidele să accepte competiţia intra-partinică. Poate e timpul ca în arena democraţiei partidele clasice să intre în competitiţie şi cu alfel de actori politici, care să aibă posibilitatea de a îndeplini funcţiile acordate acum doar partidelor.

Iată cum descria în vară FP România revendicările protestatarilor bulgari:

Ideile precum reprezentarea civilă în Parlament, crearea de comitete cetăţeneşti care să înlocuiască partidele şi organizaţiile nonguvernamentale corupte, statut electoral egal pentru partide şi organizaţii civile sau renaţionalizarea energiei au luat naştere în discuţiile directe dintre cetăţeni, aceştia ajungând la concluzia că actuala formă a democraţiei nu funcţionează. Să nu uităm că după fiecare campanie electorală guvernanţii au fost schimbaţi, însă corupţia şi proasta guvernare au rămas constante. Avem o Constituţie bună şi un sistem de legi la fel de bun, problema este legată de guvernare, iar oamenii au înţeles că trebuie să se implice direct pentru a-şi putea asigura viitorul.

Şi desigur, este nevoie de o clară responsabilizare, juridică, a decidenţilor politici pentru efectele guvernării. Criteriile de evaluare ale sensului şi performanţelor guvernărilor se pot stabili împreună cu universitari si activişti – nu-i aşa? 😉

– pm

Cităm:

BUCURESTI, 1 noiembrie 2013 – In contextul contestarii publice și a refuzului public de a acorda incredere politicienilor, exista pericolul ca sursa principala de modernizare a Romaniei – clasa de mijloc – sa se indeparteze de sistemul democratic. Paradoxal, asta convine clasei politice actuale: sistemul neo-feudal se bazeaza pe electoratul dependent și partidele beneficiaza de fapt din abandonarea politicii de catre clasa de mijloc.

CRPE crede ca situația este periculoasa pe termen lung pentru viitorul democrației. Este nevoie de schimbarea modului de funcționare a politicii. CRPE propune soluții.

Raportul „Cum putem opri asaltul politicii asupra democratiei?”, scris de expertul afiliat CRPE, Victor Giosan, este o analiza diagnostic a politicii romanesti, a cauzelor care au generat o criza de incredere fara precedent in clasa politica și propune o serie interventii urgente pentru reformarea partidelor politice.

Raportul și solutiile propuse beneficiaza de experiența specifica a autorului – fost secretar general adjunct al Guvernului, omul care a incercat rationalizarea politicilor publice in Guvernul Romaniei. Cu o experiența politica de peste 20 de ani (este membru simplu al PNL), Victor Giosan cunoaste din interior functionarea partidelor romanesti si propune solutii de reformare a acestora. In prezent, V. Giosan este expert international in buna guvernare și reforma administrativa, lucrand in țari ca Moldova, Serbia, Muntenegru, Albania sau Tadjikistan. Din 2013 este expert afiliat al CRPE.

Victor Giosan atrage atentia in raport asupra aparitiei și dezvoltarii unui sistem neo-feudal de ”parazitare” a sectorului public in primul rand si de control a partii mai puțin dinamice, mai putin modernizate, mai inapoiate a societatii romanesti – a mediului rural și a micilor comunitati urbane.

Cum arata „democratia interna” de partid. Nu exista un cadru institutional, reglementat și respectat pentru dezbateri; agendele și dezbaterile intalnirilor organismelor de conducere nu sunt publice, atrage atentia Victor Giosan. „Lipsa unui mecanism autentic de informare a membrilor simpli de partid asupra a ceea ce se intampla in interiorul acestuia – de regula membrii simpli se informeaza exclusiv din presa; Se constata de asemenea și golirea de continut doctrinar a tuturor dezbaterilor – totul se limiteaza la ce trebuie facut pentru a te mentine la putere sau pentru a ajunge la putere”, se arata in analiza CRPE.

Cum a fost instituționalizata “guvernarea de urgenta”. Partidele se bazeaza exclusiv, din punct de vedere electoral, pe structura neo-feudala a administratiei locale si centrale. La nivel local este vorba de presedinți de consilii judetene și primari, iar la nivel central de ministri sau secretari de stat. Acestia nu guverneaza decat in caz de urgenta și intr-un mod reactiv (sunt pompieri si sting focul), ci se preocupa in special de:

i)     Luarea deciziilor facile sau chiar false, care pot fi folosite in scopuri de imagine/comunicare – in general demagogice. Subiectele dificile sunt evitate, amanate la nesfarsit, iar cand nu se mai poate deciziile sunt luate ad-hoc, pe ascuns, ne-fundamentate, intr-un mod netransparent;

ii)    Canalizarea resurselor publice catre interesele grupului din care face parte;

iii)  Canalizarea resurselor publice catre administratiile locale conduse de membrii partidului din care face parte – sau chiar numai a grupului din partid din care face parte;

iv)  ”Politizarea” structurilor administrative (sau companii nationale) din subordine cu oameni fideli: si politic si personal.

Partidele si-au extins controlul de tip neo-feudal asupra electoratului dependent din zona rurala sau din zona urbana saraca, in scopul evitarii oricarei forme de competitie, prin intermediul structurilor administratiei locale. Partidele sunt foarte fericite cu absenteismul masiv al electoratului autonom din zona urbana – creste ponderea electorala a celor dependenti, care au devenit baza reala a partidelor majore. Acest lucru a dus si la apropierea pana la identificare a ”programelor electorale” si evident la asemanarea in proportie de 99% a practicilor politice.

Absenta leadership-ului politic a devenit evidenta: curajul de a infrunta deciziile necesare, dar neplacute si impopulare, stiinta de a le fundamenta corect, pe baze empirice si analitice solide si nu pe impresii personale, lipseste complet.

Cum poate fi limitat si eliminat modelul neo-feudal din zona politicii si a guvernantei publice?

Modul de manifestare al actualei crize de incredere in clasa politica arata ca este urgenta o reactie a acesteia – ignorarea problemei nu face decat sa instraineze si mai mult sectorul cel mai dinamic al societatii romanesti: clasa mijlocie urbana. Pe de alta parte, pare tot mai evident ca actualii politicieni par incapabili sa-si imagineze un alt fel de a face politica, si atunci se pune intrebarea: exista solutii la acest impas?

Raspunsul ar putea fi o actiune concertata la nivelul societatii civile, a partidelor politice, a sectorului public pentru cresterea substantiala a transparentei si responsabilitatii actiunii politice, prin care intelegem:

·        democratizarea interna a partidelor si re-politizarea doctrinara a acestora;

·        deschiderea competitiei inter-partinice, inclusiv prin accesul larg al independentilor;

·        judecarea performantelor politicienilor in functie de efectele actiunii lor asupra societatii;

·        orientarea guvernantei publice catre obtinerea de rezultate reflectand obiective sociale;

·        depolitizarea sectorului public.

Toate acestea reprezinta o actiune complexa canalizata pe trei directii principale: A) democratizarea interna a partidelor si transparentizarea actiunii acestora; B) deschiderea si ”de-reglementarea” pietei politice; C) reforma guvernantei publice in sensul responsabilizarii ei in functie de rezultatele sociale obtinute.