Locuri remarcabile: Biblioteca Centrală Universitară “Carol I”.

Sever Voinescu face, în EvZ, un omagiu bibliotecilor publice: “De departe, cel mai bun loc de citit în acest moment în Bucureşti este Biblioteca Centrală Universitară”.

În Bucureşti, există trei mari biblioteci: Biblioteca Centrală Universitară, Biblioteca Academiei şi Biblioteca Naţională. Ultima, are şi sediul cel mai nou, inaugurat în aprilie 2012. Biblioteca Naţională nu a deschis nici acum toate sălile, nu are disponibile nici acum toate cărţile pentru cititori, nu a umplut nici acum spaţiul nou construit. Nu vreau să vorbesc despre calitatea construicţiei, despre faptul că parchetul s-a umflat deja pe arii extinse, că geamurile au încă pe ele mizeria specifică şantierului sau că holurile (imense!) sînt slab ori deloc luminate. Clădirile aflate de-a lungul bulevardului deschis de demenţa lui Ceauşescu de la Casa Poporului pînă la Piaţa Alba Iulia, poartă, cred, un blestem. Toate sînt nişte construcţii cenuşii, în care betonul abundent învinge ideea şi anulează orice posibilă frumuseţe. Sînt un fel de buncăre imense, pe care oamenii, mult mai mici decît ele, încearcă, stîngaci şi ieftin, să le mai umanizeze. Biblioteca Naţională se zbate să nu cadă în aceeaşi categorie, dar nu reuşeşte desprinderea. Nimic nu e mai trist decît o ditamai clădirea mult peste puterile de administrare a celor care o au în grijă.

Biblioteca Academiei e împietrită în timp. Am cunoscut-o bine acum vreo 15 ani, mai trec pe acolo din cînd în cînd (cred că prin iunie am fost ultima dată) şi pot depune mărturie că e neschimbată de atunci. Dacă mă uit în fotografii şi mai vechi, de prin anii 70, o recunosc imediat: tot aşa era şi în vremea în care eu mă năşteam. Deşi beneficiază şi ea de un sediu relativ nou, inaugurat în 2001 dacă nu mă înşel, este rămasă într-un spirit vechi. Mă grăbesc să adaug că asta nu e neapărat ceva rău. Unora le place aşa. Cînd citeşti, obişnuinţa e foarte importantă. Cititul serios, cititul de performanţă, presupune un culcuş neschimbat. Biblioteca Academiei este exact asta.

De departe, cel mai bun loc de citit în acest moment în Bucureşti este Biblioteca Centrală Universitară “Carol I”. BCU este prima opţiune cînd plănuiesc zilele de bibliotecă. Clădirea e splendid refăcută, excelent modernizată şi totul, absolut totul este gîndit pentru cititor. Organizarea locului este chiar mai bună decît la multe biblioteci de prestigiu din Europa, atmosfera este perfectă pentru lectură şi studiu, totul, de la accesul la internet la o agreabilă “cafeteria”, e la îndemînă. De altfel, am impresia că asta e şi marea diferenţă între cele trei mari biblioteci. La BCU totul e organizat pentru cititor. El e scopul întregii instituţii. La celelalte biblioteci, mai important decît cititorul sînt cărţile şi mai importantă decît cărţile este instituţia însăşi. Ai impresia că prima treabă a celor mai multe dintre bibliotecile României în general sînt ele însele, iar servirea cititorului este ceva auxiliar, care se face cînd biblioteca are timp pentru asta. La BCU, e invers. Totul pare la dispoziţia cititorului şi ai impresia că instituţia roboteşte pentru acesta.