Câţiva oameni ai anului 2013 în România – selecţii din selecţii

Câţiva interlocutori ai Dilemei (din 31 decembrie) extrag câteva nume care s-au remarcat în 2013:

• Mircea TOMA,  preşedinte ActiveWatch

Omul anului 2013? (…) Ei bine, mi-e imposibil să indic vreun nume. Dar nu disperaţi, vi l-aş putea arăta în fotografii: are în medie 35 de ani, are serviciu, e căsătorit, are părinţi, are copii – i-am văzut cu ochii mei – şi foloseşte, împreună cu toată familia, PET-uri de apă minerală, pline cu pietricele. Este una/unul dintre zecile de mii de anonimi ieşiţi în stradă să apere Roşia Montană, începînd cu 1 septembrie. Şi, mai precis, oricare dintre ei. Nume propriu: unitisalvam.

• Ioana AVĂDANI, director executiv Centrul pentru Jurnalism Independent

(…) Şi, în toată paranghelia asta de zgomote, cineva a spus NU. Un NU hotărît, de a stat zavera un pic în loc, să tragă aer în piept.

Erau colegii noştri de la Gîndul, Alina Matiş şi Florin Negruţiu, care, în cadrul Burselor „Rosalynn Carter“ pentru jurnalism pe probleme de sănătate mintală, au investigat un mister: cum se face că, dintre toate ţările lumii, numai România nu are nici un caz de stres post-traumatic (PTSD) la militarii din teatrele de operaţiuni? Americanii au 20%, nemţii – au şi ei vreo 8% dintre militarii trimişi în misiune care suferă de PTSD.

Au vorbit cu militarii. Au vorbit cu Ministerul Apărării, care le-a cerut să uite că au vorbit cu militarii. Au vorbit cu psihologi. Cu doctori. Cu colegi ziarişti, care au investigat acelaşi subiect în ţările lor. Răspunsul a fost tranşant: militarul român are nu numai piept de aramă, ci şi nervi de oţel. Şi nu ştie ce e frica. Ah, da, şi mai are şi simţul umorului, care îl ajută să treacă prin toate. Pe slocutoricurt, NU. Noi NU avem boli din astea, triste, la cap, pentru că ai noştri sînt mai bărbaţi.

Seria lor de materiale a primit numele generic de Sindromul NU. (sindromulnu.gandul.info). Atît de tare s-a auzit NU-ul acesta, că a pătruns pînă la cei pe care MApN vrea să îi facă uitaţi. La nici cîteva zile, Alina şi Florin au fost contactaţi de foşti militari care suferă de PTSD. Aşa că au „dat voce“ unui astfel de caz şi, după momentul de tăcere, zavera şi-a urmat cursul. Cazul descoperit de ei a fost preluat de multe canale mediatice, subiectul a devenit temă de comentarii (cred că acesta e un soi de apogeu în viaţa oricărui subiect de presă…).

• Ionuţ CODREANU, coordonator programe ActiveWatch

16 septembrie 2013 este ziua în care un jurnalist din România s-a dus într-o emisiune televizată şi l-a şters elegant de spumele populiste pe premierul ţării, folosindu-se de o documentaţie foarte riguroasă. În doar 52 de minute, jurnalistul Guran i-a demonstrat politicianului Ponta că Roşia Montană nu stă doar pe un munte de aur, ci şi pe un munte de nereguli şi acte administrative abuzive. Pentru consumatorii de presă, blazaţi şi abrutizaţi, acest act jurnalistic rezonabil a luat în scurt timp accente mitologice. Internetul a vuit zile întregi despre cît de prim-ministru a fost Guran şi despre cît de Ponta a fost Ponta. Aşa cum avea să spună ulterior şi Guran, nu se întîmplase nimic extraordinar, doar puţin jurnalism profesionist. Adică rutină. (…)

Poate că e puţin exagerat să-l nominalizăm „Jurnalistul Anului“. Cu sau fără titlu, Moise Guran îşi va face treaba la fel. Gîndurile noastre se îndreaptă către paharul mereu plin de pe pupitrul emisiunii, care nu s-a clătinat vreodată în direct, în ciuda gesturilor ample şi hiperactivităţii lui Moise Guran. Aşadar, susţinem convertirea titlului de „Jurnalist al Anului“ în „Pahar al Anului“, titlul ce se oferă celui mai informat, dar timorat pahar din istoria televiziunii româneşti.

• Cristina GUSETH, director Freedom House

Ovidiu Vanghele a fost la Freedom House, acum doi ani, în programul de jurnalism de investigaţie. Anul acesta a relatat superprofi din piaţa Taksim, a avut investigaţii foarte tari, e foarte bun. Dar cea mai bună pentru mine rămîne tot Sorina Matei. În opinia mea, ea este jurnalistul care ştie cel mai bine şi mai documentat ce spune.

Dragoş Damian, CEO al Terapia Ranbaxy: Personalitatea anului 2013 în Sănătate (şi probabil că şi în economie) este Institutul Cantacuzino

Revista Business Magazin: Personalitatea anului 2013 în România: programatorul

Şi câteva nume din top 10 pe 2013 pe care şi l-a realizat Cristian Hostiuc, directorul editorial al celui mai bun ziar financiar din România:

1.Carmen Sebe, director operaţional Avangate: cei care sunt în business au auzit de Radu Georgescu, poate cel mai tare antreprenor din IT din România. (…) Dar de Carmen Sebe, directorul operaţional al Avangate, ştia mult mai puţină lume, cu toate că a fost implicată în toate tranzacţiile şi discuţiile lui Radu Georgescu. Dacă el face strategia şi deal-urile, Carmen Sebe trebuie să conducă operaţional firma astfel încât cel care cumpără să găsească toate lucrurile în ordine, într-un domeniu în care mintea oamenilor, angajaţilor, este cel mai important activ şi trebuie să faci astfel încât să-i ţii acolo. “Nu este uşor (pentru o fată –n.r.) în această industrie”, a menţionat ea la ZF Live, în a doua zi după ce s-a anunţat că s-a vândut Avangate.

2. Alexandru Iancu – unul din proprietarii companiei Rod Bun SRL. Până când l-am întâlnit la ZF Live nu am auzit niciodată de el sau de grupul de companii unde este acţionar. El este un antreprenor din agricultură, sub 40 de ani şi a spus în primăvară la emisiunea noastră de business că: “orice rezultat sub 50 de milioane de euro în acest an ar trebui să fie un eşec. Următorul pas ar urma să fie ca în trei ani să ajungem la un rulaj de 100 de milioane de euro”. Rod Bun Grup făcea în 2012 35 de milioane de euro din producţia de seminţe profesionale pentru agricultură, distribuţia de îngrăşăminte şi pesticide dar şi din comerţul cu cereale şi plante oleaginoase. De la Alexandru Iancu am aflat că cel mai bun teren din România pentru agricultură este în zona Satu Mare. Grupul pe care îl conduce avea 6.000 de hectare de teren arabil şi şase ferme, iar ţinta pentru următorii cinci ani este să ajungă la 20.000 de hectare. Cred că România începe să dezvolte o clasă de antreprenori tineri în agricultură, care folosesc ultima tehnologie şi care vor trage după ei toată economia. Uitaţi-vă la ei. PS: Când te uiţi la Alexandru Iancu şi cum vorbeşte despre business-ul în agricultură nici nu-ţi vine să crezi că este la prima linie în galeria lui Dinamo.

3. Ludwik Sobolewski – noul director general al Bursei de Valori Bucureşti. Pentru România numirea unui străin în fruntea bursei de la Bucureşti este o palmă pentru comunitatea financiară locală, că nu are oameni. De câţiva ani, brokerii şi investitorii români care se învârt în jurul bursei de la Bucureşti şi despică firul în “patru sute” şi-au căutat un nou şef al bursei. Pentru că nu l-au găsit la Bucureşti deoarece nu l-au format în timp, au fost nevoiţi să se uite peste graniţă. Nu ştiu cine l-a convins pe Sobolewski, cel care a făcut din bursa de la Varşovia cea mai importantă piaţă bursieră din Europa Centrală şi de Est, să vină la Bucureşti şi să intre în “colcăiala” fără miză a pieţei bursiere locale, dar cred că a fost una dintre cele mai bune recrutări pe care România a făcut-o. Polonezul se dovedeşte un apărător mai mare al bursei de la Bucureşti, decât mulţi oficiali români. Dar dincolo de culoarul bun pe care a intrat, cu listarea Romgaz şi Nuclearelectrica, cred că polonezul a adus bursei de la Bucureşti o expunere mai mare în afară prin contactele pe care le are şi mai ales prin limbajul comun pe care îl are cu bancherii de investiţii şi cu investitorii de pe bursă. Faptul că vorbeşte aceeaşi limbă a pieţelor financiare cu cei care au bani a ridicat bursa de la Bucureşti cu cel puţin 10% în acest an, din cele 25 de procente câştigate de indicele BET.

4. Cătălin Păunescu, proprietarul Star Storage. Ce poate fi mai plictisitor decât să ai un business de arhivare electronică? Ce poţi să spui despre Cătălin Păunescu sau cum poţi să-l vinzi publicului astfel încât să se uite lumea la ce spune, mai mult decât la Ion Ţiriac, ca să dau un exemplu? Când faci peste 20 de milioane de euro pe an, cu câteva milioane de euro EBITDA, trebuie să fie ceva. Pentru a vedea cum trebuie să arate România din punct de vedere digital peste cinci ani astfel încât infrastructura administrativă de telecomunicaţii a ţării să aducă valoare adăugată economiei şi afacerilor, şi nu să fie o piatră de moară ca acum, ar trebui ca cei care au legea pe mână să vorbească cu el.

7.Daniel Truică, vola.ro. Dacă din punct de vedere macroeconomic suntem pe penultimul loc din Europa, bătundu-ne cu Bulgaria pentru ultima poziţie, la cele mai spectaculoase creşteri ale afacerilor din ultimii cinci ani ne aflăm pe primul loc cu acest operator de turism din online. Conform clasamentului întocmit de Deloitte, vola.ro a avut cea mai spectaculoasă creştere din Europa Centrală şi de Est, cu 5.700%. Mulţi îşi cumpără bilete de avion de pe vola.ro, dar cred că prea puţini s-au întrebat cine este în spatele acestei companii, ce are în cap, cum a ajuns aici sau unde vrea să fie peste cinci ani. Să spui tu, un român de 33 de ani, locuitor într-o ţară în care jumătate din gospodării sunt la ţară, cu wc-ul în curte iar mentalitatea este de a ne apăra în graniţele noastre, că în cinci ani vrei să fii cu serviciul tău în Asia, mi se pare ceva ireal. Când te gândeşti la lupta pentru voturi a liderilor politici care ne decid viitorul cu oferte de nerefuzat adresate electoratului, gen găleţi, mături, făină, ulei, zahăr şi visul lui Daniel Truică de a opera şi în Asia, te întrebi unde vom fi cu cei de la putere în următorii ani.

10. Mircea Ursache, vicepreşedinte ASF. Este unul dintre pilonii de bază a clasei financiare şi politice din România şi indiferent de regim a fost şi este la putere. De la el am primit confirmarea privind pachetele financiare pe care şi le-au dat foştii membri din conducerea CNVM şi CSA, pachete de câteva sute de mii de euro pe an, la instituţii ale statului că s-au desfiinţat. Să primeşti – Daniel Tudor- 800.000 de euro că s-a desfinţat instituţia, CSA-ul, şi apoi să fii numit pe aceeaşi poziţie la ASF, care a preluat CNVM-ul, CSA-ul şi pensiile private, cu un salariu de 14.000 de euro net pe lună, mi se pare strigător la cer chiar dacă acest lucru se petrece în România. Dacă nu ar fi fost Ursache să ne confirme indirect acest lucru, poate nu am fi relatat ce se petrece la aceste instituţii rentiere, unde un şef câştigă mai mult decât omologul lui dintr-o ţară vestică. De la ceea ce a spus Ursache la ZF Live a pornit unul dintre cele mai mari scandaluri ale anului, salariile şi compensaţiile care se dau în instituţiile de asigurări şi supraveghere a pieţei de capital.