Autoportret colectiv al membrilor clubului-rețea România 2.0

Rețeaua România 2.0 este o societate a unor elite profesionale din România. Membrii clubului conturează sfera de semnificații și obligații a ‘elitei’.

Cosmin Alexandru: Cred că elitele unei societăţi sunt formate din acei oameni la care majoritatea celorlalţi se uită în sus, în sens aspiraţional, din perspectiva educaţiei acestora şi a capacităţii lor de a crea, consolida şi pune în practică înalte standarde profesionale, morale şi intelectuale. Elitele sunt surse de inspiraţie pentru oamenii care vor să construiască pentru ei şi pentru cei din jurul lor o lume mai bună. În această privinţă, cred că elitelor le revine şi rolul de a redefini, periodic, binele şi mai binele unei societăţi.

Iulia Badea Gueritee: Prin şi după gradul în care personalitatea lor corespunde unor criterii de onestitate, de echilibru, de bun simţ, de participare efectivă şi nu virtuală la promovarea acelei societăţi.

Alexandru Bălăşescu: Există elite economice, elite politice, elite intelectuale, elite profesionale. E vorba despre acele persoane care ating performanţe înalte în domeniul lor de activitate, care se disting prin contribuţia lor la binele comun al societăţii în care trăiesc (local, adică România şi posibil global/ internaţional) şi care în mod ideal devin modele de rol.

Sebastian Burduja: Elitele unei societăţii sunt lideri care demonstrează integritate, capacitate şi ambiţie, mobilizând prin exemplul lor importante resurse umane şi materiale, pentru o cauză demnă, altruistă şi pozitivă. (…) Aş insista ca toţi membrii clubului România 2.0 să fie într-adevăr parte din elita societăţii româneşti, oameni care au demonstrat şi demonstrează mereu calităţile de care vorbeam mai sus, dar în primul rând integritate, altruism şi solidaritate.

Radu Dudău: Într-un sens al legitimităţii democratice, înţeleg prin elite grupuri de persoane care exercită influenţă publică în virtutea recunoaşterii calităţilor lor profesionale şi/sau morale. Accepţia exclude grupurile de putere politică, financiară sau mediatică, deşi ştiinţele sociale desemnează prin elite în primul rând astfel de grupuri. Propun însă un uz ceva mai romantic şi mai mobilizator al noţiunii.

Maxim Dumitraş: Cred că elitele (din orice ramura a activităţilor umane) trebuie să fie suficient de puternice pentru a putea fi exemplare, pentru a simţi nevoia de a te înscrie in siajul lor. Altfel, orice elită se transformă într-o clică. Elitele trebuie să fie performante, nu geniale.

Costin Elfteriu: Definesc “elitele” în prin raportare la trei aspecte: (1) educaţia formală; (2) iniţiative/realizări/activităţi personale recunoscute şi apreciate public; (3) patriotism intelectual progresist şi deschidere internaţională (demonstrat prin viziune, activităţi şi principii). Este o discuţie care merită un spaţiu mai larg…

Silviu Hotăran: Sunt formate din oamenii care au curajul să viseze, să aibă aspiraţii şi voinţa de a merge pe calea care duce spre împlinirea acestora. Ei sunt primii care devin, aşa cum îndemna Gandhi, schimbarea pe care vor să o vadă în lume. Sunt acei călători pentru care drumul este cel puţin la fel de important ca ţelul, oameni care îi inspiră pe alţii şi se inspiră de la alţii cu aceeaşi bucurie.

Sorin Adam Matei: În primul rând, elitele trebuie să fie o categorie statistică, nu un grup ”nobiliar” în care o dată intrat nu mai ieși. Sau, și mai rău, ca un grup cu apartenență de drept și cu reguli de intrare și ”ungere”. Cu alte cuvinte, dacă tata a fost academician sau actor de frunte, și fata sau băiatul ar trebui să ajungă tot acolo. Sau, dacă ești prieten cu scriitorul X, trebuie să fii și tu scriitor de valoare. Elitele ar trebui să fie pur și simplu grupul celor care ating un anume plafon de performanță. Compnența acestui grup trebuie să se schimbe continuu, în funcție de performanța membrilor săi. Ar trebui să fie ca la fotbal. Alatăieri era bun Lucescu, ieri Hagi, azi Mutu, mâine altcineva. Mai mult, nici Hagi, nici Lucescu, nici Mutu nu trebuie idolatrizați dacă nu bagă goluri. Ideea de elită ar mai trebui să implice calificare profesională, angajare civică și exemplu etic. Cu alte cuvinte, cei care se afirmă în viața publică trebuie să fie competenți în spațiul lor profssional, trebuie să se anjageze în viața publică pentru a lărgi (și nu neapărat din interes pecuniar) spațiul beneficiului reciproc public, și trebuie să aibă un simț al dreptății sociale și morale. Și mai pe înțeles, cei care se afirmă profesional sau crează companii sau linii de afaceri de succes trebui să dea înapoi prin implicare direct în inițiative civice (educație, caritate, serviciu public, etc.) prin care semenii lor trebuie ajutați să își realizeze întregul potenția. ”Elitele” mai trebuie să comunice prin tot ceea ce fac că toți membrii societății, aparținători de ”elite” sau nu, trebuie să fie apreciați pentru contribuția lor la viața comunității din care fac parte.

Cosmin Năsui: Am crezut pentru o vreme că elitele sunt acei oamenii speciali, înzestrați care spun cum trebuie făcute lucrurile, care devin exemplari pentru că deschid în felul ăsta drumuri. Apoi, pentru că în plan personal și profesional nu am întâlnit astfel de oameni, întrebarea următoare a fost cine aplică ce spun elitele, pentru că ar trebui să fiu în apropierea faptelor rezultate din acele idei gândite și vorbite, nu-i așa? Așa că am răsucit înțelegerea mea inițială și acum îi consider elite pe cei care știu să aplice cu succes ce gândesc, dar mai au puterea să pună în faptă și ideile eventual fără cuib ale altora. Așa că elitele societății românești sunt acei oameni pe care nu i-am cunoscut pentru motivul ca sunt elite.

Ana Oprișan: Elitele sunt cei care au, în principiu, capacitatea de a schimba societatea în bine. Există însă tendința ca elitele să fie percepute ca activând într-un mediu steril, exclusiv, fără a avea o interațiune consistentă cu realitatea “firului ierbii”. Elitele reale sunt, în opinia mea, responsabile, capabile și îndreptățite să canalizeze și să sprijine interesele comune ale societății din care fac parte.

Răzvan Orăşanu: Elitele ar trebui să fie precum nişte seminţe de calitate, din care să înflorească, prin înmulţire o Românie rodnică, spornică şi bogată. Nenorocirea României este că există momente în care elitele noastre sunt dezbinate, absorbite de sine şi insuficient conectate la tendinţele mondiale.

Liliana Popescu: Elitele unei societăți au atribute de lideri și, în genere, au și un domeniu de specializare în care excelează. Fundamental, ei/ele sunt capabile/capabili să conducă societatea respectivă în sensul dezvoltării și progresului. Pot să gândească soluții de tip “win-win” pentru membrii societăţii. Elitele sunt capabile să vadă dincolo de interesele lor personale; sunt capabile și să acționeze în interesul comunității/societății din care fac parte. Elitele sunt capabile/pregătite să facă și sacrificii personale pentru binele societății lor. Elitele sunt repere valorice ale comunităților din care fac parte și ele se selectează, într-un sens, în mod natural: sunt recunoscute de catre membrii comunității/societății din care fac parte, chiar dacă nu ocupă poziţii sociale formale.

Mihai Prunescu: Ca să fiu sincer, eu evit folosirea acestui termen, care are mai multe inconveniente. Nu este semantic complet, în particular nu păstrează același sens în construcții lexicale pozitive și negative și depinde foarte mult de context. În baza dependenței de context, admit folosirea lui în contexte istorice. Este foarte ușor să definim elitele culturale sau politice românești din secolul al 19-lea, de exemplu, pentru că privind înapoi nu mai avem dubii valorice. Pe de altă parte, atunci, în contemporaneitatea respectivă, se autoprezentau ca elite o mulțime de oameni care acum sunt în cel mai bun caz niște iluștri necunoscuți, dacă nu cumva și unii care au fost de-a dreptul dăunători.

Radu Silaghi-Dumitrescu: Suma acelor individualități care, fiecare în parte, au girul unei secțiuni semnificative a societății, manifestat atât direct cât și indirect (prin intermediul unor reprezentanți învestiți cu încredere, din interiorul sau exteriorul societății), ca puncte de reper decis pozitive, indiferent de coordonata pe care se face definiția, și cu înțelegerea că extrapolarea pe alte coordonate este limitată și acceptată ca provocare, nu recompensă. Necesitatea dublei validări, directe, prin existența unei convingeri a unei secțiuni semnificative a societății (nu e cazul să facem apel la conceptul de majoritate, pentru că dorim să conservăm pluralismul ideilor), dar și indirecte, prin intermediul reprezentanților, lasă în afara definiției atât impostura populistă cât și oligarhiile autoproclamate (fie ele sociale, economice, culturale, politice sau de altă natură).

Marian Staș: Elitele sunt persoane și entități capabile să genereze Proiecte de Țară. Un asemenea Proiect este, fără echivoc, trecerea Școlii, ca sistem, din secolul XX în secolul XXI – adică, schimbarea paradigmei Educației în România. Acum, România funcționează cu un sistem educațional clasat endemic în ultima treime din lume și pe ultimele locuri din Europa, fapt deopotrivă strategic letal, ca amenințare la siguranța națională, și revoltător pentru mine, ca român responsabil. În absența celei de-a treia mari transformări istorice a Educației în 150 de ani de istorie modernă, România va continua să fie un uriaș cu picioare de lut, împiedicată în propria sa vulnerabilitate structurală, deoarece tinerii români inepți de azi vor deveni adulții români inepți de mâine – or, acest proces este, pur și simplu, inacceptabil. Ca reper istoric al Patriei profunde, aniversarea, la 1 Decembrie 2018, a centenarului Marii Uniri reprezintă clipa astrală excepțională în care să dăm seamă, ca nație, că am făcut ceea ce a trebuit să facem ca România secolului XXI să fie propulsată acolo unde merită, de o Educație pe măsură, de secol XXI.

Marian Zulean: Întâmplarea face că am făcut, în 1995, o cercetare despre emergența elitei antreprenoriale în România, lucrare publicată în Revista de Cercetări Sociale. Cu acel prilej am studiat diverse teorii sociologice despre elite și elitism. Ca atare, prima tentație era să dau o definiție sociologică, de genul Pareto sau Mosca. Cu toate acestea cred că o definiție simplă și personală se impune în acest demers al Clubului. Așa că, definesc elita ca un grup de lideri care inspiră și influențează societatea. O societate democratică presupune o împrospătare și o circulație a elitelor. În acest sens, cred că suntem într-un moment de răscruce. Astăzi, elita postcomunistă generată de „mișcarea răsculativă” din 1989 doar simulează circulația elitelor, după strategia „Matrioșka”. Dar uitându-mă la inițiative de genul România 2.0, Liga Studenților Români în Străinătate sau la tinerii antreprenori constat că sunt create condițiile pentru o circulație reală a elitelor, în mai puțin de 5 ani.

Leave a Reply

Your email address will not be published.