Ce fel de Republică? Un “Președinte din umbră”? Și ce consilieri, reali?

Nu putem trece peste momentul prezidențialelor fără câteva reflecții adecvate – asupra sistemului republican de care avem nevoie, asupra talonării Președintelui de către consilieri adecvați, dar și de către societatea civilă șamd.

Am pus în Rețeaua România 2.0 câteva întrebări de final de campanie. Răspunsuri, în curs – unele trimit chiar la evoluția sistemului democratic.

1. Republică prezidențială sau Republică parlamentară, ce ați vota la un asemenea referendum? Ce formulă socotiți că este mai adecvată momentului istoric în care se află România – sau culturii politice/ civice românești? Republică parlamentară – cu un Președinte mai curând ceremonial, ales de Parlament? Sau o republică prezidențială – în care Președintele, ales prin sufragiu universal, să aibă atribuții executive mai ample și mai clare?

Gabriel Biriș, avocat: Republică prezidențială, pe model american. Președintele ales conduce guvernul. Nu văd de ce avem nevoie de două palate. Evident, cu interzicerea ordonanțelor/ ordonanțelor de urgență pe timp de pace, Legislativul trebuie să își dobândească rolul de putere în stat, nu a cincea roată la căruță, cum e acum… În plus, aș da puterii judecătorești izvor de putere prin vot. Președinții curților de apel și al curții supreme – aleși prin vot popular, odată cu alegerile locale. La fel și procurorii.

Preda Mihăilescu, matematician: O țară nu este un obiect abstract – este produsul unei istorii civile și politice, de aceea la această întrebare ar fi fals să dau un răspuns absolut. Ceea ce este mai bine pentru unii poate fi catastrofal pentru alții. O președinție puternică implică un președinte puternic și ancorat în interesele țării – pot număra pe degetele de la o mână figurile din lumea întreagă care au corespuns în decursul vieții mele acestei descrieri. De aceea, președinte executiv, cu atribuții suficiente, și delimitate – da. Căci corespunde înțelegerii societății. Ample – nu! Prudența este mama porțelanului!

Mihai Prunescu: Fără discuție o republică prezidențială. Un președinte ales direct are mult mai multă răspundere în fața națiunii, decât un prim ministru ales de parlament. Constituția valabilă între anii 1991 și 2004 cred că a fost mai bună decât constituția actuală. Președintele putea demite primul ministru – și această putere se justifica prin legitimarea lui în fața poporului. La ora actuală, președintele este prea slab în raport cu autoritatea pe care i-o conferă votul direct, și asta duce inevitabil la frustrarea națiunii, care vede cum de fiecare dată dorința ei este călcată în picioare de un parlament anonim și haotic. Schimbarea legii referendumului face din Iohannis un președinte și mai slab decât a fost Băsescu, lucru care nu este corect. O măsură bună ar fi revenirea la profilul prezidențial definit de constituția precedentă. Mai putem, de asemenea, medita la modelul american, în care președintele ales direct este nu numai comandant al forțelor armate, dar și prim-ministru, și răspunde în fața parlamentului și a justiției.

2. Pe cine ați fi vrut să vedeți între candidații la Președinție din 2014? Pe cine ați vrea să vedeți între candidați în 2019? 😉

  • Cum credeți că ar putea ajunge candidați reali acești preferați ai Dvs? Propuși de partide sau propulsați de societatea civilă?
  • În context, amintim și discuția despre: De unde ar putea veni următoarea candidată adecvată pentru Președinție?
  • Să zicem că ar exista un „președinte din umbră” (după tradiția britanică a “shadow cabinet”), dar independent, desemnat dinspre societatea civilă. Ce personalități publice sau tehnocrați s-ar califica pentru o asemenea postură?
    .

Gabriel Biriș: Pe Cătălin Predoiu. Sper să îl văd în 2019. Propus de partid. Candidat fără partid puternic în spate e o utopie.
Femeie? Nu cred că avem o personalitate suficient de puternică, nici chiar Macovei. Udrea e o glumă proastă a încă Președintelui Băsescu.

Preda Mihăilescu: Poate pe Dacian Cioloș? El, Monica Macovei – oameni care au făcut politică pe plan internațional, având niște realizări incontestabile. Mi-aș dori însă, mai ales pentru 2019, o cu totul altă mișcare politică, născută din rândurile unor români întreprinzători, profund liberi de dependențe și slăbiciuni față de cleptocomuniști și oligarhi baronieni.

Surprinzător – în Frakfurter Allgemeine, un ziar atașat CDU (Uniunea Creștin-Democrată, dreapta germană – n. ed.), citeam azi o reverență în fața lui… Schröder (fost cancelar social-democrat – n. ed.) , atestându-i faptul că a știut, cu Agenda 2010, să urmeze lozinca pe care și-a propus-o: Nu există politică economică de dreapta sau de stânga, există una buna și una proastă. Și îi atestă și faptul că i se potrivește ceea ce spunea, anume: “Țara mai întâi, partidul pe locul doi”. Deci atenție la etichete – așa o politică îmi doresc, chiar dacă ar veni de la unul cu ale cărui opinii politice sau morale nu sunt de acord. Ca mulți oameni, am sperat o vreme că Băsescu poate fi acesta. În oarecare măsură afirm și azi că este, dar insuficient…

Susținuți de societatea civilă. Partide, în sus sau în jos, greu de imaginat ca în cinci ani să se dezvolte un sistem de influență mai directă al societății civile asupra politicii. Dar, desigur, sunt de urmărit de aproape și fără prejudecăți dezbaterile în jurul experimentelor actuale din Italia și Spania. Nevoia creează soluții – iar latinii sunt, în general, cei inventivi, nordicii intervin în faza a doua și perfecționează.

Mihai Prunescu: 2014: Emil Boc. 2019 este prea departe ca să mă pot exprima.

3. Dincolo de președinte, pe cine ați vrea să știți între consilierii Președintelui? Spre comparație, semnalăm lista consilierilor prezidențiali post-decembriști – și ultimii consilieri ai președintelui Băsescu.

Mihai Prunescu: Cred că unii dintre consilierii lui Băsescu ar putea fi folosiți în continuare, lucru care ar asigura un pic de continuitate – Chifu, Fota, Lăzăroiu, C. Diaconescu, Piscociu printre ei. Din păcate, consilierul prezidențial trebuie doar să aibă parte de încrederea președintelui – și asta face foarte dificilă discuția purtată în afara Palatului Cotroceni. Este un post de care președintele dispune în mod intim.

Leave a Reply

Your email address will not be published.