Vă temeți de Big Brother? Dan Nechita: Discuția despre Big Brother ține de trecut. Să vorbim despre capacitățile de folosire a datelor

RR 2.0: Vă temeți de Big Brother?

Dan Nechita: Dezbaterea “Big Brother în spațiul cibernetic” este o conversație naturală din punct de vedere al proceselor democratice: “hawks vs doves”, “guns vs butter”, “securitate vs libertate” nu sunt conversații noi; ele au un rol bine definit în păstrarea și consolidarea oricărei democrații. Fără a da conversației o notă normativă cu privire la “Big Brother”, merită observat că o mare parte din dezbaterea despre “big brother” în spațiul cibernetic ține de trecut. Nimic din spațiul cibernetic nu este “privat” în adevăratul sens al cuvântului, așa cum ar putea fi, de exemplu, filele unei scrisori care a ajuns neinterceptată dintr-o mână în alta. Pentru o mare parte dintre utilizatorii de internet (o parte mult mai mare decât conștientizăm până și în cadrul acestei discuții), e nevoie doar de voință din partea unei entități, nici măcar statale sau multinaționale, pentru a realiza un inventar complet al tuturor acțiunilor în spațiul online și un profil psihologic destul de amănunțit. Fără nicio lege care să interzică asta. Faptul că la nivel de politici publice mai există încă o dezbatere pe tema big brother indică doar că procesele democratice de dezbatere încă funcționează. Dar “big brother” e aici de mult, chiar dacă noi abia acum îl descoperim.

Poate o dezbatere mai utilă ar fi pe tema instrumentelor de analiză a datelor personale. Datele deja există, despre fiecare dintre noi. Să nu ne amăgim. Dar ne e (relativ) greu să le analizam. Ce se întâmplă când ele vor putea fi procesate și exploatate la adevărata lor valoare? Ca și în orice demers științific, rămâne la imaginația cercetătorilor să formuleze ipoteze și să le testeze folosind un anumit set de date. “Acul în carul cu fân” și “analiza de semnal” sunt simplificări grosolane dar utile pentru a prezenta publicului larg o anumită lipsă de sofisticare a instrumentelor de analiză de care dispunem în momentul de față pentru a parcurge seturi de date de dimensiune colosală. Însă aceste instrumente evoluează. Un exercițiu util de imaginație pentru publicul larg ar fi ideea că propriul telefon – conectat la zeci de plaftorme unde, de bunăvoie, utilizatorul a introdus cam tot ce știe despre sine însuși – transmite date demografice și locația geografică a utilizatorului către o firmă de publicitate care controlează ecranele publicitare dintr-un oraș. În funcție de analiza preferințelelor deduse ale tuturor trecătorilor, reclamele afișate se schimbă dinamic, pe întreg decursul zilei. Acest lucru – poate exercițiu de imaginație pentru unii – se întâmplă deja, la un nivel de complexitate mai mare decât poate fi descris aici, inclusiv ajutat de camere video care analizează trăsăturile feței trecătorilor pentru a deduce stări de spirit (vârsta și sexul țin deja de domeniul banalului). Astfel, tema principală în discuție nu mai este de mult “big brother” și din păcate nici accesul la setul de date, ci ce se întâmplă când instrumentele de analiză devin – prin experiment, inovație și dezvoltare tehnologică – mult mai potente decât sunt în prezent.

Dan Nechita este doctor în ştiinţe politice şi relaţii internaţionale al Universității George Washington.