Vă temeți de Big Brother? Dorin Isoc: Drobul de sare şi “ignoranţa democratică”

RR 2.0: Vă temeți de Big Brother?

Dorin Isoc: Am fost abordat cândva de o doamnă judecătoare. Era foarte preocupată să evite ca fiul ei de 12 ani, mare amator de calculator, să nu ajungă cumva hacker.  Femeia era o mamă bună şi grijulie, un produs al şcolii româneşti, probabil cu note foarte bune la toate materiile, care judeca şi nu gândea, care era o atentă telespectatoare la jurnalele tuturor televiziunilor, altcumva un om de bună credinţă.

Cum sarcina de a explica unui profan nişte lucruri pe măsura înţelegerii lui nu este chiar aşa de uşoară cums e pare, am ales cu atenţie un exemplu prozaic dar cât mai grăitor.

Am întrebat-o dacă intrând într-un magazin de menaj nu a văzut cuţitele de bucătărie. Le văzuse. Am întrebat-o dacă ştie că un cuţit de bucătărie poate fi utilizat la o omucidere. Evident că specialistul penalist a dat răspunsul corect.
Întrebarea mea următoare a fost dacă a auzit de multe cazuri de omucidere care aveau cuţitul de bucătărie ca armă folosită. A zâmbit uşor şi mi-a răspuns că nu a auzit prea multe cazuri de acest fel.

Atunci am făcut paralela necesară: la fel ca în magazinele de menaj unde se găsesc cuţite câte vrei şi pe internet se găsesc programe nepermise cu care se pot face fraude, adică se poate „hecări”.

Ce este de ştiut este însă că în timp ce în Statele Unite hackerii sunt puţini deşi programele există, în România, toţi şmecherii care ajung la programele nepermise ajung mari hackeri.

În mod evident, educaţia şi statul sunt cele care determină pe răufăcători să nu folosească în mod criminal cuţitul de bucătărie sau programele nepermise: educaţia o face prin intermediul cunoaşterii în esenţă a celor zece porunci iar statul o face prin lege şi aplicarea legii. În Statele Unite ce nu este permis este foarte aspru pedepsit, în România ce nu este permis poate fi totuşi tolerat, fiindcă aşa-i românu’!

Mai apare însă un factor perturbator: în media, şi numai în media, unii cetăţeni români „au mâncat lebedele de pe apele Vienei”! Aici media a „văzut” prin ochii senzaţionalului cum un lucru nepermis a devenit permis pentru unii, adică pentru „ignoranţi democratici” care citesc, privesc si nu gandesc.

Ca o concluzie, orice realizare tehnică poate deveni nocivă omului dacă este folosită cu rea-credinţă sau este privită şi prezentată cu rea-credinţă.

Astfel este greu să ne imaginăm astăzi că am putea trăi fără GPS. Pentru un om cu rea credinţă, GPS-ul este cel mai perfect mijloc tehnic de a spiona sau urmări un om.

Ce facem, renunţăm la GPS ca să satisfacem pe bolnavii de suspiciuni sau găsim mecanismele sociale necesare unei educaţii sănătoase, morale şi robuste?

Ori de câte ori drobul de sare va fi pus pe dulap se va găsi cineva care să-l dorească rostogolit în capul unui aproape al lui sau se va speria că acesta va putea cădea chiar în capul său!

Dorin Isoc este profesor doctor inginer la Facultatea de Automatică și Calculatoare a Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca.