Studiu (cam istoric) asupra efectelor de ne-dezvoltare ale relației României cu FMI…

Câți români, dintre cei educați și interesați de mersul țării, chiar știu de ce ne-am tot împrumutat la FMI? Companiile se împrumută pentru dezvoltare – cu țările se vede că nu e chiar așa (cel puțin nu mai e).

Și mai nimeni din establishment-ul românesc – acela care este – politic, academic, jurnalistic nu a comentat condițiile în care au fost luate respectivele credite și efectele acestor condiții asupra dezvoltării, economice, sociale, a țării – un studiu academic în acest sens este pe atât de valoros pe cât de rar.

Actualul acord cu FMI, CE şi Banca Mondială urmează să expire în luna septembrie 2015 – și rămâne de văzut dacă acordul va fi prelungit sau nu. În acest context, Fundația Friedrich Ebert (FES) România lansează studiul Recalibrarea înţelepciunii convenţionale: o analiză aprofundată a relaţiilor dintre România şi FMI, avându-i ca autori pe Daniela Gabor (UWE Bristol) și Cornel Ban (Boston University).

Studiul oferă o analiză  critică  a  relaţiilor  dintre  România  şi  FMI  din  perspectiva  opțiunilor  în  domeniul  politicilor  financiare,   monetare   şi   fiscale – explică un comunicat al FES România.

Mai precis, potrivit acestui studiu, măsurile de consolidare fiscală adoptate de România în 2010 au avut consecințe dezastruoase asupra obiectivelor de dezvoltare economică şi incluziune socială ale țării.

Mai mult, analiza celor doi autori sugerează că “factorii responsabili cu elaborarea politicilor ar fi putut găsi în studiile şi doctrina oficială baza pentru o consolidare fiscală mai echitabilă şi mai puţin dăunătoare dezvoltării” – conchide sursa citată.

Tehnic, principalele concluzii ale studiului sunt:

  • Împrumuturile  FMI  vin  la  pachet  cu  constrângeri fiscale,  însă  Fondul  nu  mai  este  tăvălugul  nemilos al austerității care era odinioară. Există acum posibilitatea de a negocia cu FMI o marjă de manevră fiscală mai mare şi o redistribuire mai progresivă a veniturilor, pornind de la propriile sale studii.
  • Guvernele României nu au profitat la maximum de transformările suferite de doctrina FMI. Studiile şi doctrina oficială a Fondului privind politica fiscală şi de cheltuieli ar fi permis o distribuire mai echitabilă a costurilor consolidării fiscale, cu un impact social negativ mai redus decât sugerează programul de împrumut pentru România din 2010 – au constatat studiului.
  • FMI şi BNR împărtășesc același mit cu privire la evoluțiile macroeconomice din România: cel conform căruia BNR controlează condițiile monetare din economie (şi, în oarecare măsură, pe cele financiare) prin regimul său de țintire  a inflației. Acest mit permite FMI să prezinte crizele balanței de plăţi drept crize ale intervenției statului în economie, iar BNR să se debaraseze de răspundere  pentru crizele economice. Același mit sugerează că tranziţia treptată şi ordonată către un model bancar local nu trebuie să se realizeze prin intervenții de reglementare, ci prin mijloace de piață.
  • Prin faptul că folosește instrumentele de management al lichidității în scopul gestionării fluxurilor de capital, şi nu pentru țintirea inflației, BNR nu se aliniază viziunii FMI. Deși recunoaște neajunsurile cadrului politicii BNR, FMI este reticent în a impulsiona schimbarea acestuia, întrucât îmbunătățirile ar necesita o regândire radicală a rolului şi activităților băncilor străine în România – socotesc autorii acestui studiu cum nu prea mai e altul.

de revenit.