Festivalul George Enescu, ediția 2015 – un jurnal 2.0

A XXII-a ediţie a Festivalului George Enescu (30 august – 20 septembrie) alătură, la București, vedetele muzicii clasice din România și mari vedete ale scenei muzicale globale.

La unele spectacole încă se mai găsesc bilete. Concertele pot fi urmărite live și pe site-ul festivalului sau în câteva săli de cinema din țară.

Cifrele ediției: 2.500 de artişti străini şi 500 de artişti români, 58 de concerte în săli, zeci evenimente în aer liber…

16 septembrie

Mediafax

“David Garrett a revenit la Festivalul Internaţional “George Enescu” la patru ani după cea mai recentă participare a sa şi a precizat că speră ca această colaborare să continue, deoarece în România există un public care iubeşte muzica – având cultură muzicală. Totodată, Garrett a spus că speră că cei prezenţi la concertul de la Ateneul Român au fost încântaţi de felul în care a cântat la vioară muzica lui George Enescu şi nu numai.”

 

15 septembrie

Radio Romania Cultural

Gabriel Bebeșelea, dirijor Symphonic Pops Orchestra despre muzică : “Nu îmi plac definițiile. Aș spune mai degrabă că muzica, în genere, este un pilon de bază al formării sufletești. Muzica clasică, la fel ca oricare gen, poate să determine dezvoltarea într-o direcție sau alta a persoanei. Cred că puterea muzicii clasice constă în forța sugestiei, prin carefiecare ascultător are oportunitatea să dea frâu liber imaginației și să realizeze o conexiune personală cu o compoziție. Muzica e un act de unicitate pentru că se realizează atunci și acolo, iar starea muzicienilor, a publicului, determină enorm interpretarea, dar mai ales percepția mesajului compozitorului.”

 

14 septembrie

Radio Romania Cultural

“Orchestra Nationala Radio, Orchestra Filarmonicii din Oltenia, Bucharest Festival Orchestra si Orchestra Simfonica Bucuresti au fost pe scena in aer liber din Piata George Enescu la primele concerte outdoor din cadrul festivalului. Melomani care nu au reusit sa isi cumpere bilete la festival si trecatori care nu au intrat niciodata intr-o sala de concert s-au bucurat de atmosfera muzicii clasice in aer liber.”

 

13 septembrie

TVR

“Acordurile Festivalului “George Enescu” sunt şi dincolo de pereţii sălilor de concerte.  În centrul Bucureştiului, lângă Atheneu, o piaţă specială îi aşteaptă pe melomani, cu audiţii muzicale în aer liber, spectacole inedite şi chiar mers pe biciclete. Iar accesul este gratuit.”

 

10 septembrie

Radio Romania Cultural

Renumita pianistă Elisabeth Leonskaja care la 18 ani a câștigat Premiul I la Secțiunea Pian din cadrul Festivalului Internațional “George Enescu”, vorbește despre publicul românesc și despre capitala acestuia: “Voi aici sunteți altfel pentru că poporul este foarte fierbinte și iubiți altfel și mai puternic. Aș face o comparație cu o sticlă de șampanie deschisă și care nu se mai termină (…) Cu Bucureștiul am o relație foarte sentimentală. Când ai 18 ani și primești primul bilet spre viață, sigur că rămâne în memorie. Bucureștiul este frumos în sine și l-aș fi iubit oricum. Dar pentru că am avut asemenea experiențe și asemenea amintiri e pentru mine ca un fel de încercare de a stabili unde sunt. E ca un jalon. Și unde revin de fiecare dată cu foarte multă plăcere.”

 

9 septembrie

Violonistul Alexandru Tomescu într-un interviu pentru adevărul.ro despre Turneul Internaţional Stradivarius „Enescu Experience 2015“: “Cred că este greu pentru un muzician român să spună că nu are legături cu George Enescu. Enescu este tatăl întregii suflări muzicale din România. Aşteptam de multă vreme momentul pentru a putea prezenta publicului o integrală de George Enescu. S-au mai făcut astfel de integrale şi în trecut, şi au fost patru spectatori în sală, aşa că am fost pregătiţi pentru orice. Totuşi, în nicio sală de concerte nu au fost locuri suficiente, aproape peste tot am cântat cu rânduri întregi de scaune puse pe scenă, nu doar la Bucureşti. Ce m-a bucurat cel mai mult a fost însă că valoarea muzicii lui Enescu s-a văzut şi în concertele din străinătate. A fost prima ediţie internaţională a turneului, am cântat şi la Chişinău, şi la Paris, două oraşe importante pentru cariera şi pentru viaţa muzicală a lui George Enescu.”

 

8 septembrie

Tiberiu Soare într-un interviu Radio Romania Cultural: “Dacă după dirijarea unui concert l-aș întâlni pe George Enescu, i-aș mulțumi pentru tot ce a lăsat. Materia, în cazul nostru notele scrise pe hârtie, se modelează atât de greu după ideea pe care o ai în suflet, încât e clar că a făcut un efort titanic“.

7 septembrie

Un  articol agerpres.ro vorbește despre revenirea maestrului Ion Marin alături de London Symphony Orchestra pe scena festivalului Enescu.

“De la plecarea sa din România în 1986, Ion Marin revine pentru a doua oară la Festivalul Enescu, după ediția din 2007, când a concertat cu Filarmonica din Munchen. Colaborarea sa cu London Symphony Orchestra datează din 1990, atât pe podiumul de concert, cât și în studiourile de înregistrare.

Reputat ambasador român în lumea dirijorală, Ion Marin a condus cele mai importante orchestre europene (Berliner Philharmoniker, Staatskapelle din Dresda, Leipzig Gewandhaus, Bayerischer Rundfunk, Filarmonica din Sankt Petersburg, London Symphony Orchestra, Wiener Symphoniker) si a colaborat cu cei mai cunoscuti artisti ai planetei (Luciano Pavarotti, Placido Domingo, Jose Carreras, Montserrat Caballe, Angela Gheorghiu, Cecilia Bartoli, Renee Fleming, Anna Netrebko).

Producțiile discografice realizate cu marile case de discuri — Deutsche Grammophone, Sony, Decca, Universal, EMI — i-au adus 3 nominalizări la premiile Grammy, Premiul Criticii Germane, Diapason d’Or și Echo Klassik.”

6 septembrie

Adevărul.ro

“Două recitaluri din cadrul Festivalului Internaţional „George Enescu”, Fazil Say şi Murray Perahia, au fost afectate puternic de Gala „Folk You”, desfăşurată în paralel în Piaţa George Enescu (…)  Pe scenă, Murray Perahia n-a lăsat să se vadă nimic, dar cea de-a doua parte a recitalului, Beethoven (Hammerklavier, op 106 in si bemol Major Allegro-Scherzo-Adagio sostenuto-Largo, Allegro risoluto) a fost puternic afectată de zgomotul care se auzea de afară. La final, Murray Perahia a refuzat să acorde un bis, deşi a fost insistent rechemat la aplauze.”

5 septembrie

Radio Romania Cultural

Orchestra şi corul The King’s Consort pe scena Ateneului Roman: “ROBERT KING este aclamat drept unul dintre cei mai buni dirijori britanici ai generaţiei sale bucurându-se timp de 34 de ani de o carieră dinamică pe tot globul, cu un repertoriu neobişnuit de variat, care se întinde pe cinci secole.
Repertoriul lui Robert King, pe lângă laudele deosebite primate pentru interpretarea deosebită a muzicii baroce, include de asemenea o paletă largă de lucrări clasice şi romantic timpurii, atât simfonice, cât şi corale, cu un focus special pe muzica lui Mozart, Haydn şi Mendelssohn.”

 

4 septembrie

Un ultim succes și un eșec de durată în discursul de retragere al lui Ioan Holender, directorul Festivalului din ultimii ani:

Este pentru noi o bucurie, pentru mine personal o împlinire, că la această ediţie comemorativă este prezentă pentru prima oară în istoria ţării noastre de după război Orchestra Filarmonică din Berlin, în frunte cu directorul muzical, Sir Simon Rattle. Este orchestra cea mai renumită din lume, nu vreau să fac clasificări (…).

Îmi pare rău că, cu toate încercările, cu toate intervenţiile, cu toate promisiunile pe care mi le-au făcut toţi preşedinţii români de după Revoluţie şi mai toţi prim-miniştrii, inclusiv primarul oraşului, n-au făcut ca nici măcar un proiect al unei săli de concerte demnă şi decentă de cultura acestei ţări să se facă.


3 septembrie

Violonistul român Laurențiu  Dincă vorbește despre satisfacția împliniriii visului de a face parte din cadrul Filarmonicii din Berlin:

Eu am studiat în Bucureşti (…) şi revenind după atâţia ani e ca şi cum m-aş întoarce la locul unde am devenit muzician şi mi-am împlinit visul meu ajungând la această orchestră nemaipomenită. Cred că nu există niciun fel de muzician care nu-şi doreşte să cânte în această orchestră. (…)

Specific la această Filarmonică este faptul că, pe 5 -10 metri, sunt cei mai buni muzicieni într-un singur loc. Nicăieri nu o să vezi atât de mulţi muzicieni într-un loc. Ne bucurăm foarte mult că am venit la Festivalul Enescu, mai ales că multă lume s-a străduit să găsească un termen (dată, n.r.) pentru a participa la acest Festival. N-a fost deloc uşor, pentru că Orchestra din Berlin este invitată peste tot, aşa că coordonarea este foarte dificilă, însă am reuşit.


2 septembrie

Maestrul Zubin Mehta a acceptat propunerea de a fi Preşedintele Onorific al Festivalului Internaţional George Enescu pentru ediţia din 2017.

De abia aştept să revin în România, aveţi cel mai frumos Festival din lume şi cel mai minunat public. Fiecare muzician se simte atât de bine aici când se uită în sală şi vede zâmbetele oamenilor. Muzicienii români sunt de calitate şi trebuie să le mulţumim organizatorilor Festivalului. Am acceptat această propunere pentru că era o ofertă de nerefuzat.


1 septembrie

Cătălin Sava:

Cea mai frumoasă formă de prietenie e muzica de cameră. O prietenie care, cu siguranţă, începe dinainte de concert. Prietenia în muzică, în forma ei cea mai elevată, e o relaţie metamuzicală în sensul platonician al grecescului dialectiktike . Cea mai frumoasă exemplificare a ei, anul acesta în Festivalul Enescu, s-a numit Tharice Virtuosi.

10 muzicieni se întâlnesc 10 zile pe an. În Elveţia. Pentru prietenie în muzică, pentru a cânta împreună. 10 virtuozi. Tharice Virtuosi. Unde Tharice vine de la numele unei fundaţii înfiinţate de Maurice şi Martha Muller, doi elveţieni iubitori de muzică. Martha şi Maurice, Martha-Maurice, Tha-rice. Un omagiu adus mecenatului, formă rarisimă de sustinere în zilele noastre, şi  omagiu şcolii care i-a educat. Toţi membrii Tharice au fost susţinuţi de Fundaţia Tharice în perioada studiilor la IMMA. Ei sunt foşti studenţi şi actuali profesori ai Academiei Menuhin, prestigioasă instituţie creată în 1977 la Gstaad, în Elveţia, de cel mai iubit discipol al lui George Enescu, Lordul Yehudi Menuhin.


31 august

Oana Marinescu, directoarea de comunicare a festivalului, despre brandul național cultural Enescu și despre receptarea muzicianului român în lume:

Sever Voinescu, publicist:

Dacă aș fi, însă, doar un iubitor ocazional de muzică, dornic să ascult ce-i mai bun în vremea mea, ca să-mi întregesc cultura generală și să aud cum mai sună muzica în timpul vieții mele, n-aș rata Filarmonica din Berlin (3 septembrie), Orchestra Capelei de Stat din Dresda (4 și 5 septembrie – mai ales în 5, cînd cântă împreună cu Anja Harteros, după opinia mea soprana numărul 1 a lumii în acest moment), recitalul lui Murray Perahia (5 septembrie), show-ul lui Anne Sophie Mutter (9 septembrie), Orchestra Simfonică din Londra (mai ales pe 9 septembrie, cînd va fi dirijată de Ion Marin și va avea ca invitați pe frații Capuçon), Filarmonica din Viena (16 septembrie), Concertgebouw (19 și 20 septembrie) și recitalul lui Christian Zacharias (20 septembrie).

N-aș rata pentru nimic în lume opera „Wozzeck” de Alban Berg, care se va cînta pe 14 septembrie, la Sala Palatului, sub bagheta lui Leo Hussain, un dirijor căruia Festivalul Enescu îi datorează mult. „Wozzeck” va fi un mare eveniment cultural pentru Bucureștii noștri, nu am nici o îndoială.

De asemenea, aș urmări pe afiș prezența artiștilor români – cei mai mulți dintre ei fiind chiar muzicienii noștri de top (Cristian Mandeal, Horia Andreescu, Alexandru Tomescu, Ion Marin, Dan Grigore) sau ansamblurile noastre de prim rang (Corul Filarmonicii bucureștene, Cvartetul Belcea, Cvartetul Voces, Orchestra Filarmonicii din București, Orchestra Radio). Ca o datorie de onoare, aș merge să văd „Oedipul” Operei Naționale.

În încheiere, dau și un pont din cercul connoisseur: cu adevărat de neratat este Maria João Pires, care cîntă pe 7 și pe 8, la Ateneu. Pires (71 de ani) este o pianistă din aceeași rasă rarisimă cu Radu Lupu. Ca și în jurul marelui pianist român, melomanii au format în jurul ei un adevărat cult. La București, va cînta exact din repertoriul în care atinge geniul: Chopin și Mozart.

Zubin Mehta, pentru Adevărul: „Cred că sunt cel mai vechi invitat al festivalului“

Cred că sunt cel mai vechi invitat al Festivalului „Enescu“. În 1964 am cântat cu Orchestra Filarmonicii „George Enescu“, între altele şi o partitură de Anatol Vieru.

Da, am urmărit dezvoltarea României de-a lungul timpului şi trebuie să spun că îmi doresc şi eu, ca toţi românii, o sală de concerte mai bună. Asta nu ar trebui să fie o problemă, având în vedere faptul că evenimentul este la fel de important ca oricare altul de gen din Europa. Chiar meritaţi o sală de concerte bună! Publicul românesc este, de asemenea, avizat, aşa că ascultătorii merită şi ei asta!

Ei bine, când mă uit la program totul e minunat! Artiştii sunt extraordinari, ca să nu mai vorbim despre eforturile pe care organizatorii le depun pentru a promova creaţia lui Enescu. Eu admir asta.

Nu aş putea să vă spun cu exactitate ce şi unde anume se cântă Enescu acum, dar cu siguranţă festivalul a contribuit la răspândirea muzicii sale.

Noi întreprindem acum un turneu cu numeroase concerte, iar dacă fiecare dintre organizatorii concertelor pe care le susţinem ne-ar cere să cântăm creaţii noi, ar fi foarte dificil pentru noi să ne pregătim. Aşa că am ales Vox Maris, o partitură pe care am mai cântat-o în urmă cu mulţi ani, aşa că sunt sigur că pentru multe persoane din public va fi chiar o noutate. (…)

Uneori concertele se reprogramează sau necesită multă precauţie, alteori se anulează direct, dar asta face parte din viaţa în Israel. Oamenii trăiesc acolo într-o stare permanentă de tensiune. Anul trecut, când rachete veneau dinspre Gaza, concertele începeau uneori cu 20 de minute mai târziu. Dar sala era plină, nimeni nu stătea acasă.

Cătălin Sava, muzicolog:

Când ai pe afişul concertului de deschidere Carmina Burana, succesul e asigurat dinainte, în proporţie de măcar 70%. Nemaipunînd la socoteală charisma unui dirijor tânăr, un cor superb şi o orchestră încântătoare. Dar şi Rapsodia I op 11 nr.1, partitură cu acelaşi potenţial imediat de succes, pe care Enescu a renegat-o destul de repede din cauza facilei glorii, socotind-o drept unul dintre păcatele tinereţii. Şi totuşi, ea rămâne, poate nu tocmai în cel mai fericit chip, cea mai cîntată partitură enesciană , datorită exotismului folcloric şi a vervei ritmice irezistibile, ţesute într-o orchestraţie strălucitoare.

Kristian Jarvi a oferit o variantă briliantă, cu explozii policrome şi ritmice, dirijând cuceritor Orchestra Română de Tineret, asemenea unui maestru păpuşar cu scenariu obbligato dansant. Iar dacă luăm în considerare faptul că şi anul trecut Jarvi folosea acest opus enescian ca primă piesă de pe albumul crossover Balkan Fever (Naïve, 2014), un mix hipnotic cu melodii şi ritmuri balcanice tunate într-o atmosferă classical-folk-jazz fusion, avem imaginea completă a modului în care estonianul-american îl percepe pe Enescu.

Mai mult, la conferinţa de presă din preziua deschiderii, Kristian Jarvi afirma că Enescu reprezintă pentru România ceea ce semnifică Grieg pentru Norvegia. E mult mai mult decât atît, din punctul meu de vedere şi nu numai. Teza şcolilor muzicale naţionale poate fi valabilă doar în cazul rapsodiilor, dar, încă o dată, Enescu nu înseamnă defel Rapsodii. Sau doar Rapsodiile. Trecem peste asta. Muzicienii secolului 21 au dreptul să experimenteze orice. Şi trebuie ascultaţi mai ales atunci când cântă şi dirijează, atât de flamboiant şi cuceritor precum a făcut-o Kristian Jarvi. (…)

Din punctul de vedere al calităţii vocale, Corul Filarmonicii ”George Enescu” pregătit de Ion Iosif Prunner a fost remarcabil, meritând toate aplauzele; electrizante, dincolo de intro, momentele Ecce gratum, Swaz hie gat umbe şi In taberna (băieţii). Şi micii cântăreţi din Corul de Copii Radio, pregătiţi de Voicu Popescu au fost superbi, pofta de cânt şi zâmbetele cu care şi-au onorat partitura fiind semn că atitudinea dansată a dirijorului a făcut ca atmosfera să fie electrizantă, pentru toată lumea. (…)

La capitolul conexe voi spune că n-am înţeles de ce a fost nevoie de doi bodiguarzi cu imprimeuri galbene pe tricouri negre care au flancat permanent scena în timpul concertului.

Şi încă ceva: emblematic pentru presa din România mi se pare cadrul în care pădurea de camere video din sala Palatului e întoarsă în timpul concertului spre loja oficială, nici o cameră, absolut nici una nefiind orientată spre scenă! Emblematic şi trist, da!

Şi un trist post-scritpum: Ieri s-a stins baritonul Dan Iordăchescu, la vârsta de 85 de ani, după o lungă suferinţă. Requiescat!

Adevărul:

Contemporanii şi Institutul Cultural Român vă invita, la sediul ICR, Aleea Alexandru nr. 38, Bucureşti, la expoziţia de pictură şi grafică “Când aveau 20 de ani. Impresii şi Copilărie”.

În cadrul acestei expoziţii vor fi prezentate lucrări inedite din copilărie-adolescenţă, dar şi din perioada maturităţii ale celor şase artişti expozanţi: Florin Ciubotaru, Marin Gherasim, Ion Grigorescu, Christian Paraschiv şi Bogdan Vlăduţă. Lucrările realizate în perioada copilariei sunt lucrări-mărturie provenite din nevoia de exprimare prin forme plastice, nu doar prin forme vorbite, ele fiind seminţele operelor de maturitate. Iar operele de maturitate sunt dovadă că proba răbdării şi a învăţării limbajului plastic o trec doar artiştii care au vocatie.

Expoziţia poate fi vizitată în perioada 31 august – 01 octombrie 2015, de luni până vineri, între orele 10:00-18:00, la sediul ICR, str. Aleea Alexandru nr. 38, sector 1, Bucureşti.

Evenimentul expoziţional “Când aveau 20 de ani. Impresii şi Copilărie” face parte din Bucureştiul Creativ, care se desfăşoară în cadrul Festivalului Internaţional George Enescu.

În 2015, evenimentele tematice din Bucureştiul Creativ pornesc de la compoziţia„Impresii din copilărie” de George Enescu. Au fost încurajate abordările interactive, în care publicul este implicat activ în procesul de descoperire a lui George Enescu şi a muzicii sale prin orice mijloace creative, fiind în acelaşi timp binevenite şi acele proiecte în care publicul este spectator la această descoperire. Pe lângă aceste evenimente tematice, organizate în urma unui apel de proiecte, pe aceeaşi hartă a Bucureştiului transformat de magia Festivalului Enescu intră şi o serie de evenimente care au loc în pieţe, inclusiv Piaţa Festivalului, în galerii de artă, precum şi în alte săli de spectacol.


30 august

Festivalul a fost deschis – notabil – de Orchestra Română de Tineret (fb).

În ajunul festivalului, săptămânalul 7 seri a făcut un interesant portret HD al acestei asociații de tineri talentați, luminoși și foarte contemporani lor:

Sunt hipsteri și hip-hoperi, băieți cu fețe de tocilari și fete cu haine de corporatiste, au dreaduri în cap sau cosițe de cosânzene. Sunt mai mult de o sută și toți tineri. Visează simfonii și fredonează concerte. Pe din afară nu se vede, dar pe dinăuntru sunt numai muzică.

Orchestra Română de Tineret a fost fondată în 2008 la inițiativa violoncelistului Marin Cazacu și a dirijorului Cristian Mandeal. E formată din cei mai performanți  tineri muzicieni români, care se reunesc special pentru a concerta împreună în această orchestră.

Din programul primei zile a festivalului: minunata rapsodie întâi de George Enescu şi teribila Carmina Burana de Carl Orff, plus, între ele, Concertul pentru vioară şi orchestră în re minor op. 47 de Jean Sibelius, cu celebra violonistă Sarah Chang – toate și toți sub bagheta dirijorului Kristjan Järvi.

În spatele orchestrei: Corul Filarmonicii “George Enescu”, dirijor Ion Iosif Prunner, Corul de Copii Radio, dirijor Voicu Popescu. Iar în față: soprana Jennifer O’Laughlin, contratenorul Max Emanuel Cenčić şi baritonul Daniel Schmutzhard.

Dirijorul Horia Andreescu despre cât de bine se simt muzicienii străini la festivalul de la București și Oana Marinescu, directoarea de comunicare a festivalului, despre cum își vede compozitorul român împlinit visul de a se afla în programul marilor asambluri muzicale din lume – și despre cele 9.000 de nopți de cazare rezervate la București pe durata festivalului.


29 august

Prima ediţie a Festivalului “George Enescu” a avut loc în 1958, la trei ani după moartea marelui compozitor. A fost marcat astfel începutul celei mai importante manifestări muzicale internaţionale din ţara noastră.

Ziarul de duminică:

Celebrii violonişti Anne Sophie Mutter, Janine Jansen şi David Garrett, dirijorul israelian Zubin Mehta, precum şi dirijorul de origine română Ion Marin şi pianista Maria João Pires se numără, de asemenea, printre invitaţii acestei ediţii. Vor fi, de asemenea, prezenţi în festival câştigători ai concursului „George Enescu”: Alexandru Tomescu, Valery Sokolov, Ştefan Tarara, Vlad Stănculeasa alături de Agnes Baltsa şi pianista Elisabeta Leonskaja.

Publicul va putea asculta 20 de lucrări de George Enescu în interpretările moderne ale unora dintre cele mai importante orchestre din lume. În acest fel, festivalul continuă linia de a face cunoscut repertoriul enescian pe plan internaţional.

 Adevărul.ro:

Istoricul Neagu Djuvara povestește despre întâlnirea memorabilă cu muzica live a compozitorului George Enescu pe 22 iunie 1941, în timp  ce se afla într-o permisie:

“Magnific. Nu ştiu dacă de „vină“ a fost interpretarea lui sau durerea mea, cert este că am început, eu, bărbat în toată firea, să plâng. Ţin minte şi acum că eram în rândul întâi şi nu îndrăzneam să mă uit nici în stânga, nici în dreapta, de ruşine, pentru că lacrimile mi se înnodau în barbă. Nu mă mai puteam stăpâni. Diferenţa dintre măcelul de pe front, dintre moartea, mirosul de sânge, păduchii, praful, mizeria, groaza care pusese stăpânire pe noi toţi şi frumuseţea Ateneului cu sunetul minunat al concertului era mult prea mare. Pe front trăisem iadul, iar Enescu m-a dus în Rai. A fost unul dintre cele mai frumoase, dar şi cele mai dureroase momente din viaţa mea. Soarta a făcut ca atunci să fie singura dată când l-am auzit, cum se spune, „pe viu“ pe George Enescu. Sigur că aveam toate discurile lui, în 1936 fusesem şi la premiera operei „Oedip”, dar aceea a fost prima şi ultima oară când l-am văzut concertând. E o amintire pe care nu o voi uita câte zile voi mai avea.”

Alexandru Pătrașcu de la adevărul.ro povestește despre prezența importantă a operei în programul festivalului:

“În ultimele ediţii ponderea operei în cadrul festivalului a crescut (…) E adevărat, în afara producţiilor ONB, care nu sunt finanţate din bugetul Festivalului, sunt prezentate în versiune concert câteva opere care merită toată atenţia. Primul motiv important pentru a le vedea şi asculta este acela că sunt prezentate de o serie de compoziţii care nu se regăsesc aproape deloc în stagiunile teatrelor lirice din România. Faţă de repertiriul obişnuit, axat pe Verdi, Puccini, Mozart şi (insuficient) Wagner, festivalul propune opere aflate la extremităţile genului: opere din secolul XX, aproape contemporane sau, dimpotrivă, muzică veche, de la originile italiene ale genului. Lista completă a acestor evenimente operatice de la Enescu 2015 include cinci opere, un adevărat minifestival, la care se adugă o producţie nouă a lui Oedipe, la ONB, alături de cele mai bune producţii ale ultimelor stagiuni bucureştene.”

28 august

Adevărul:

Concertul prezentat de corul „Madrigal“ parcurge un interval de un sfert de mileniu din istoria genului coral, de la Gotic la Baroc, înglobând întreaga Renaştere. Există şi un anumit sincronism stilistic: Renaşterea din peninsula italiană şi Goticul de la nord de ea au coexistat mai bine de un secol.

Astfel încât este fascinant de comparat balada „Vine primăvara“ a lui Francesco Landini, de o  seninătate cristalină, cu cea a lui Guillaume de Machaut, „Dintre toate florile“, mult mai complexă sub aspect polifonic. Chiar dacă muzica secolului XIV e desemnată cu termenul generic de „Ars Nova“, spiritul speculativ a înflorit mai curând la nord de Alpi decât la sud.   Secolul XV, reprezentat în program prin doi flamanzi, Heinrich Isaac şi Josquin Desprez a adus o relativă omogenizare stilistică prin simplul motiv că muzicienii flamanzi şi burgunzi au călătorit în întreaga Europă.

Promotori ai unei tehnici polifonice complexe, ei reuşeau să exprime stări sufleteşti din ce în ce mai nuanţate, aşa cum se poate observa şi din piesa lui Josquin „Sărută-mă, iubito – un chanson polifonic de mare suflu. Totodată, flamanzii au adoptat şi stilul locurilor pe unde au colindat. Liedul german „Innsbruck, rămâi cu bine“ de Isaac, cu scriitura lui omofonă nepretenţioasă, a traversat secolele încântându-ne până astăzi. Începutul secolului XVI este reprezentat prin doi compozitori: Claudin de Sermisy, autorul unui celebru chanson elegiac „Mă faci să tânjesc“, şi Costanzo Festa, autor de madrigale, deşi era angajat la capela papală. Piesa „Doamna mea, te iubesc şi tac“ e un madrigal polifonic în care pasa-jele imitative alternează cu altele omofone. (…)

Sfârşitul de secol XVI a marcat apogeul genului madrigalesc. Întâlnim, desigur şi compozitori de mai mică importanţă ca Pierre Bonnet sau Francis Pilkington, reprezentaţi cu piesele „Francion veni deunăzi“ şi, respectiv, „Dormiţi, blânde nimfe“, ambele într-un stil predominant omofon. Giganţii genului au trăit însă în Italia: Luca Marenzio, Gesualdo da Venosa şi Claudio Monte-verdi. Ei se întrec în a reda sensul textelor vers cu vers. Piesa primului – „Strălucea soarele de amiază“ schimbă brusc atmosfera pe cuvintele „dormea păstorul“ şi „se ascunde şi tace“; la fel şi Gesualdo: pe cuvântul „moarte“ introduce şocuri armonice. În plus, el împarte textul madrigalului în două şi repetă fiecare fragment pe o muzică diferită având caracterul unei dezvoltări sui generis. În timp ce Monteverdi, în madrigalul „Mica pasăre ce cântă“ imită ciripitul prin amplele vocalize în imitaţii, cu care îşi încheie piesa.”


27 august

Din 30 august, timp de 22 de zile, Bucureştiul devine din nou capitala culturală a Europei. Duminică începe Festivalul Internaţional “George Enescu”. Televiziunea Română va difuza, tv şi online, 51 de concerte, însumând peste 9.000 de minute de muzică clasică din cadrul Festivalului.

Mihai Constantinescu, unul din actorii principali din spatele cortinei festivalului Enescu  vorbește într-un interviu mediafax.ro despre  problemele cu care se confruntă acest grandios eveniment cultural, printre care și lipsa partiturilor cu lucrările lui Enescu:

Este un proiect naţional care ar trebui să fie demarat pentru această serie a lucrărilor de Enescu (…) Sunt discuţii din acestea care îi fac rău lui Enescu în acest moment. De exemplu, «Oedipe-ul» nu există în variantă tipărită, există doar varianta scrisă de mână (…) Şi nu dă bine, adică un festival de o asemenea valoare se ascunde cumva după cireş că n-avem partituri să le trimitem (artiştilor, n.r.) sau le trimitem copii sau le trimitem pe fax. E ruşinos.


ianuarie 2015

ZF: Evenimentul care pune România pe harta turistică şi culturală a lumii: Festivalul George Enescu va aduce 20.000 de turişti străini şi încasări de 15 mil. euro.


octombrie 2014

Mediafax: Aproximativ 2.500 de artişti străini vor participa la ediţia din 2015 a Festivalului Internaţional “George Enescu”, care se va desfăşura între 30 august şi 20 septembrie, la Sala Palatului şi Ateneul Român din Capitală şi al cărui buget estimat este de 35 de milioane de lei.

Cea de-a XXII-a ediţie a Festivalului “George Enescu” va aduce în Capitală artişti şi formaţii de prim rang la nivel mondial, care vor concerta pe scenele bucureştene timp de 22 de zile.

Printre aceştia, în premieră la Bucureşti, după 15 ani de discuţii, se va afla Orchestra Filarmonicii din Berlin, care va concerta pe scena Sălii Palatului pe 3 septembrie 2015, sub bagheta legendarului dirijor Sir Simon Rattle. Orchestra Filarmonicii din Berlin a fost inclusă de prestigioasa revistă britanică Gramaphone în topul zece al celor mai bune ansambluri de profil din Europa (2006) şi desemnată a doua cea mai bună orchestră din lume (2008), după Royal Concertgebouw Orchestra din Amsterdam – care va concerta, de asemenea, la Festivalul “George Enescu”.

Totodată, o orchestră americană de prestigiu va concerta în 2015 la Bucureşti – San Francisco Symphony, aflată în premieră la evenimentul internaţional, unde va interpreta o lucrare de George Enescu. (…)

“Datorită modului în care s-a desfăşurat în 2014 şi a impactului pe care Concursul «George Enescu» l-a avut în acest an, de acum încolo, cele două evenimente – competiţia şi festivalul – vor avea loc separat, în ani alternativi, în acest mod, Enescu va ţine sub aripa sa România în fiecare toamnă. (…) În 2016, va avea loc următoarea ediţie a concursului, între 3 şi 25 septembrie, fiind deja arvuniţi membrii juriilor. Sunt nume importante”, a declarat Oana Marinescu, directoarea de comunicare a festivalului, la conferinţa de presă.

(…) la ediţia din 2015 vor avea loc aproximativ 58 de concerte în săli, fiind programate şi evenimente culturale artistice în aer liber, în “Piaţa Festivalului”, care se vor desfăşura între 3 şi 20 septembrie, şi în “Bucureştiul Creativ”.

“Deschiderea Festivalului va fi făcută de Orchestra Naţională de Tineret, care este considerată în acest moment cea mai bună orchestră românească. Este un eveniment care marchează o premieră în istoria festivalului şi este, de asemenea, un eveniment care contribuie la promovarea tinerelor talente prin intermediul festivalului”, a spus Oana Marinescu.

Celebrul dirijor Zubin Mehta revine în 2015 în programul festivalului, alături de Israel Philharmonic, cu două concerte programate pe 31 august şi 1 septembrie.

Vor fi prezente, de asemenea, Filarmonica din Viena, Orchestra Operei din Munchen, Staatskapelle Dresden, dirijată de Christian Thielemann, London Symphony Orchestra, dirijată de Ion Marin, Orchestra din Sankt Petersburg şi Filarmonica din Monte Carlo.

Ediţia din 2015 aduce pe scena festivalului şi Corul şi Orchestra Filarmonicii “George Enescu”, care vor prezenta opera în concert “Wozzeck”, de Alban Berg, considerată o lucrare de referinţă a secolului al XX-lea, dar şi Orchestra Naţională Radio şi Corul Academic Radio, care vor interpreta “Simfonia nr. 8”, de Gustav Mahler. (…)

O altă prezenţă extraordinară este cea a lui Ion Marin, unul dintre muzicienii de origine română cel mai bine cotaţi în lume, care va dirija pe scena Sălii Palatului London Symphony Orchestra, pe 8 şi 9 septembrie. Alte prezenţe româneşti importante sunt Cristian Mandeal şi Horia Andreescu, Dan Grigore, Ruxandra Donose, Valentina Naforniţă, Alexandra Dariescu, cvartetele “Ad libitum” şi “Arcadia”, Corul Madrigal, Orchestra de Cameră Bucureşti etc.

Bugetul pentru Festivalul Internaţional “George Enescu” 2015 este de aproximativ 35 de milioane de lei, din care Ministerului Culturii i-a fost solicitată suma de 28 de milioane de lei, restul finanţării fiind putând fi asigurat din sponsorizări şi vânzări de bilete.

Festivalul “George Enescu” a avut deschiderea oficială pe 4 septembrie 1958, la trei ani după moartea lui George Enescu, marcând debutul uneia dintre cele mai importante manifestări muzicale internaţionale găzduite de România.

Festivalul “George Enescu” este organizat de Artexim, cu sprijinul Primăriei Municipiului Bucureşti, prin ArCuB, în colaborare cu Fundaţia Art Production.