Polonezii îşi cer întreprinderile performante înapoi

Polonia nu va mai vinde participaţii la cele mai mari companii de statinforma, la începutul lunii septembrie, Ziarul Financiar, singurul ziar românesc atent, chiar și sporadic, la ceea ce a devenit modelul polonez.

„Nu intenţionăm să vindem acţiuni, ar fi o greşeală având în vedere situaţia actuală de pe pieţele internaţionale. Nu avem nevoie de bani suplimentari”, a afirmat ministrul trezoreriei Andrzej Czerwinski, citat de Warsaw Business Journal.

Printre cele mai mari companii poloneze, în cauză, figurează KGHM, unul dintre cei mai mari producători de argint şi cupru din lume (cu operaţiuni în Canada, SUA, Chile şi Groenlanda), Lotos, cu afaceri în domeniul energiei şi resurselor (activează în zona Mării Baltice şi în Norvegia), PGE, cel mai mare grup energetic din Polonia, PGNiG, lider în industria petrolieră şi a gazelor naturale, şi Kompania Weglowa, cel mai mare producător de cărbune din Europa – la toate acestea statul polonez este acţionarul majoritar.

Dar e vorba de mult mai decât de un calcul de oportunitate pe termen scurt, dată fiind conjunctura economică internațională: liderii poloni revizuiesc, spre anulare, doctrina de economie politică neoliberală nouăzecistă – retragerea statului din economie prin privatizări complete și dereglementări extensive șamd -, creditată a fi propulsat economia poloneză post-comunistă.

“După 25 de ani în care atragerea de investiţii străine a fost piatra de temelie a dezvoltării Poloniei, polonezii par că îşi vor economia înapoi”constată Victor Grigorescu, consultant de politici publice, participant la recenta ediție a Forumului de la Krynica, un Davos polonez.

Par a dori să iasă de sub tutela cartierelor generale de la Berlin sau Hamburg, pentru a gestiona de unii singuri afaceri care, până mai ieri, le-au servit drept şcoală şi model.

Am asistat, în cadrul Forumului Economic de la Krynica, la mijlocul lunii septembrie, la o dezbatere aprinsă pe tema re-polonizării economiei naţionale. (sublinierile noastre)

Argumentele aduse în discuţie şi formatul dezbaterii merită o privire atentă. La Krynica, discuţia preocupă mai degrabă mediul de afaceri decât pe altcineva. Un grup de bancheri şi investitori în trusturi de presă (dl. Hajdarowicz, preşedintele Grupa Gremi sau dl. Jagiello, preşedintele băncii PKO) discutau utilitatea unui program de achiziţii ale afacerilor concurente, foste societăţi de stat poloneze deţinute de investitori străini sau sucursale ale unor trusturi transnaţionale.

Nu se vorbeşte despre eliminarea investiţiilor străine ci despre creşterea competitivităţii capitalului autohton. Spre suprinderea interlocutorilor, unii manageri laudă modul în care întreprinderile de stat erau conduse în anii 90, fiind de părere că doar lipsa capitalului autohton, imediat după căderea comunismului, a permis ca Polonia să conteze mai puţin astăzi, în propria economie.

Directorii companiilor locale sunt critici la adresa politicienilor şi capacităţii lor de a de a implementa corect un demers de re-polonizare („nu există metodologie, nu exista obiective realiste, populismul este o piedică”).

Totuşi, motivaţiile ar putea avea un substrat politic, legat de percepţia că Polonia este vulnerabilă prin faptul că anumite sectoare „sunt în mâna străinilor”, cum ar fi sectorul bancar, dominat de societăţi transnaţionale, acuzate de manipularea creditării şi a ratelor dobânzilor, cu scopul de a proteja, mai degrabă, economia naţională a băncii-mamă decât interesele sucursalei poloneze şi pe antreprenorii locali, în perioada de vârf a crizei economice.

Există şi un argument economic. Polonezii au construit în ultimii 25 de ani un capital financiar solid şi acum îşi doresc o cotă mai importantă din piaţa de desfacere generată de consumul intern.

Polonia rămâne însă una dintre cele mai atractive destinaţii europene pentru investiţii străine. Ministerul Economiei polonez şi-a propus ca obiectiv ca ţara să devină paradisul oricărui investitor străin („cele mai bune condiţii pentru afaceri din Europa”) gata să se extindă pe piaţa europeană, către Vest ori Est. Un oficial guvernamental deplânge faptul că influxul de investiţii străine directe în Polonia este totuşi net inferior sumelor atrase anual de Germania sau Marea Britanie. Investiţiile americane sunt importante, consolidând prezenţa militară nord atlantică, întărind sentimentul de siguranţă şi securitate. Managerii polonezi ai companiilor multinaţionale avertizează că fondurile europene absorbite nu mai sunt suficiente pentru a susţine pretenţiile de dezvoltare tehnologică a ţării.

Banii destinaţi cercetării – dezvoltării în 2017-2014 au generat suficiente inovaţii viabile comercial, mai ales în sectorul textil şi nanotehnologie, în domeniul energetic sau în industria chimică, încât Polonia are nevoie acum de bani pentru a face tranziţia de la planşa de proiectare la raftul magazinului. Acesta este noul rol al investiţiilor străine, într-un viitor parteneriat între stat, investitori străini şi investitori locali.

Polonezii îşi doresc înapoi întreprinderile performante, reformate şi eficientizate cu ajutorul experienţei şi capitalului de peste graniţă. Vor să finanţeze şi să culeagă roadele etapei următoare de dezvoltare a ţării, alături de liderii mondiali în tehnologie.

În România, astfel de revendicări politice ar suna ca blasfemii. Ce diferă?

– PM