Strategia de sub-dezvoltare națională: demolarea industriei petrochimice și exportarea gazelor naturale

Oricât am vrea să semnalăm aici doar tendințe pozitive și idei de dezvoltare, tendințele negative și cauzele subdezvoltării ne sar în spate. Cine e responsabil? Ce mai e de făcut?

Sorin Pîslaru, redactor-șef la Ziarul Financiar și un jurnalist remarcabil prin faptul că nu se închină condamnabilei noi gândiri unice parașutate și impuse în România după ’90 (industriile locale sunt mormane de fier vechi, totul trebuie închis ori dat oricui și oricum șamd), formulează astfel următoarea mare deturnare a resurselor naturale naționale de la dezvoltarea economiei naționale: Al doilea plan Valev: Ruşii ne voiau o ţară agrară, austriecii ne vor acum o sursă de energie“.

Cităm:

Romgaz a anunţat ieri că a descoperit într-un perimetru din Marea Neagră pe care-l exploatează împreună cu Lukoil 30 miliarde metri cubi de gaz, care ar ajunge pentru consumul României pe timp de 3 ani. OMV-Petrom la rândul său, împreună cu Exxon, este pe cale să înceapă producţia pentru zăcăminte de gaz în cantitate de zeci de miliarde de metri cubi, aflate în Marea Neagră.

România este deja însă din acest an auto-suficientă la consumul de gaze naturale. (…) Am devenit independenţi energetic şi este tot mai sigur că rezervele descoperite în Marea Neagră ne vor asigura o situaţie extrem de favorabilă în perioada următoare din punctul de vedere al resurselor naturale.

Întrebarea însă este la ce ne folosesc aceste resurse naturale? La ce ne foloseşte gazul descoperit în Marea Neagră când industria chimică românească este în degringoladă? Fără ca nimeni să se sesizeze şi fără să existe o strategie, Transgaz a dat drumul la un proiect prin care urmează ca gazul din Marea Neagră, pe care îl vor extrage OMV şi Exxon, să plece direct în Austria. Este vorba de o conductă care se va construi de la ţărmul Mării Negre până în apropiere de Giurgiu, de unde va merge mai departe prin sudul României şi Ungaria către Austria.

Austriecii exploatează deja jumătate din gazul natural prin OMV Petrom, iar acum îl vor pentru consumul Austriei pe cel pe care l–au descoperit în Marea Neagră.

Nici nu se ştie de câte ori s-au întâlnit până acum liderii Exxon şi Petrom OMV cu premierul Ponta, tot scenariul desfăşurându-se pas cu pas, astfel încât la sfârşit ţara să fie pusă în faţa faptului împlinit: gazul românesc, pentru că nu mai are unde să fie procesat în România, va merge în Austria.

În acest timp, industria chimică românească este la pământ. Platformele de la Oneşti, Borzeşti, Piteşti şi Râmnicu Vâlcea sunt în dezmembrare. România a importat produse chimice de 8 mld. euro în 2014 şi a exportat de trei miliarde de euro, aceasta fiind cea mai mare sursă de deficit comercial. Numai o ţară care se dezvoltă pe modelul ţărilor din Africa exportă materie primă şi nu îşi construieşte capacităţi locale de procesare pentru valoare adăugată.

„O industrie puternică într-o ţară presupune existenţa unor mari campioni naţionali. Păstrarea marilor grupuri franceze cu centre de decizie în Franţa este esenţială pentru vitalitatea şi viitorul ţării noastre”, spune în ziarul francez Les Echos, de luni 5 octombrie 2015, Thierry Le Henaff, directorul general de la Arkema, un grup de produse chimice cu afaceri de 8 mld. euro.

În paralel, ZF face și o paralelă inegală între prăbușirea industriei petrochimice din România și înflorirea celei din Ungaria – țară cu infinit mai puține didrocarburi decât România, dar a cărei companie de petrol și gaze MOL (în curs de renaționalizare cât mai completă) este foarte activă în “țara noastră”.

MOL, campionul energetic al Ungariei, o ţară care acum extrage 15% din petrolul pe care România îl scoate anual din adâncurile sale, spune că petrochimia experimentează o adevărată vârstă de aur.

Marjele din acest segment au crescut în prima jumătate a anului faţă de perioada similară din 2014 de peste două ori, contribuţia acestui segment în formarea profitului operaţional fiind de 35%. Mai mult, ungurii privesc spre segmentul petrochimic ca la o plasă de siguranţă în contextul în care pe termen lung inevitabil cererea de carburanţi va fi afectată de motoarele tot mai eficiente sau de pătrunderea automo­bilului electric. „Pe partea de petrochimie cererea este foarte bună. Experimentăm în aceste momente ceea ce se poate numi o vârstă de aur a industriei de petrochimie. O să ne amintim de această perioadă şi în 20-30 de ani. Reuşim să scoatem tot atâţia bani din această zonă, care reprezintă 10% din capaci­tatea noastră, cât facem cu restul 90%. De aceea este bine să fii integrat. Dincolo de integrare, contează însă foarte mult şi ceea ce produci“, precizează Zsolt Petho, director de downstream din cadrul MOL Ungaria.

De pe margine, România, o ţară cu resurse energetice net superioare comparativ cu cele ale Ungariei, asistă cu o industrie petrochimică decimată la succesul vecinilor. Oltchim, companie aflată în insolvenţă, merge la o treime din capacitate după ce a fost ruptă de sursa de alimentare, Arpechim, o rafinărie închisă de Petrom în 2011 şi la care lucrările de demolare ar putea începe chiar din 2016. 

vezi și

ZF: România exportă curent în Ungaria, dar ungurii au facturi mai mici decât ale românilor

alte vremuri, alte socoteli

Adevărul: Cum au funcţionat Sovromurile, malefica unealtă stalinistă prin care sovieticii au prădat România de 2 miliarde de dolari