Valeriu Nicolae: “Adaptarea la birocraţie nu este deloc simplă şi în mod sigur o să se lase cu câteva cucuie”

Valeriu Nicolae, inginer cu un master în diplomație, este un activist născut: a fondat un centru de sprijin pentru copiii din Ferentari, a colindat multe alte ghetto-uri ale lumii în contul World Vision. Este și un euro-lucid extrem, care nu tace deloc referitor la sterilitățile Bruxelles-ului și ale Bucureștilor. A i se citi cronicile din Dilema veche (seria Rătăcit în Euro-Narnia), articolele din FP România șamd.

În decembrie a onorat guvernul tehnocrat acceptând funcția de consilier al premierului – de urmărit. Și de citit în întregime noua sa jumătate de pagină din Dilema veche: Un pic cenzurat.

Pentru cîteva ore pe săptămînă, eu fac nişte puşti să se simtă mai bine. Cîteodată fericiţi. Mă fac pe mine să mă simt mai util. Un pic mai bun. Taie din frica mea de a deveni ceea ce risc să devin – un (b)labagiu de director de ONG care zice bine în întîlniri şi îl doare în cur de a face el însuşi ceva practic pentru a schimba lucrurile în bine.

În week-end-ul ăsta repet M, N, P şi R cu Silviu. Adunări pînă la 20.  Sper să îl conving să stea pe WC. Sper să nu mai plîngă în somn sau să facă pe el aşa cum face şi Alex. Am mai făcut asta. A funcţionat. O să funcţioneze şi cu Silviu. Nu este îndeajuns – ştiu. Dar dacă măcar unul dintre cei care citesc textul ăsta îndrăzneşte să încerce acelaşi lucru, e un cîştig. Şi poate el sau ea descoperă un fel în care să facem chestia asta sistemică şi sustenabilă, fără blablageală.

*

Am scris cele de mai sus acum aproape doi ani. Am reuşit să continui ceea ce făceam, plus cîte ceva în plus. Din ce în ce mai mulţi oameni vin şi ajută cu puştii.

Nicu şi Dario sînt acum în locul lui Ionuţ şi al lui Silviu. Eu sînt de cîteva zile în Guvern şi îmi dau seama că problemele copiilor săraci sînt mult mai multe şi mai complexe decît mi-am imaginat. Adaptarea la birocraţie nu este deloc simplă şi în mod sigur o să se lase cu cîteva cucuie. A trebuit să „sterilizez“ un pic ceea ce am scris atunci.

O să continui să scriu, deşi probabil o să o fac un pic mai atent şi un pic mai cenzurat decît cum o făceam acum doi ani. În încercarea de a mă responsabiliza. Nu de alta, dar acum, în mod oarecum ironic, eu sînt cel care ar trebui să găsească soluţiile. În felul acesta o să încerc să controlez blablagiul şi mîrlanul din mine care ar putea să se simtă stimulat de poziţia de demnitar.

Valeriu Nicolae (autoportret) este activist pentru drepturile omului, fondator al Policy Center for Roma and Minorities. A fost director regional pentru advocacy la World Vision International (Europa de Est, Orientul Mijlociu şi Caucazul de Sud).

PS. În noiembrie, îi sorteam lui Valeriu să ajungă la guvernarea pe care o schița.

vedeți și
Eroul din Ferentari, fost inginer de succes, înger păzitor al copiilor din ghetouri: „Am fost promovat de la ţigan împuţit la ţigan, apoi la ţiganul bun“