weekend cu Nora Iuga: “Am iubit bărbaţi pe care i-am ales după criterul moral şi după criteriul intelectual.”

Nora Iuga împlineşte 85 de ani. Vă vine să credeţi? Cea care a scris, odinioară, “Sexagenera şi tânărul”, e mai tânără în spirit decât mulţi aşa-zişi tineriscrie Simona Chițan, în Adevărul.

Poeta Nora Iuga scrie într-un stil nonconformist, suprarealist, cinic şi frust, dar în acelaşi timp sensibil. Pentru ea, sentimentul disecat şi în cărţile “Sexagenara şi tânărul” sau “Lebăda cu două intrări”, iubirea, este izvor inspiraţie literară.

Ce înseamnă erotismul pentru dumneavoastră? Cum au apărut ridurile pe obrajii unei fetiţe?

E vorba de un erotism de o altă factură decât erotismul unei femei de 30 de ani, care fiinţează mai puţin la epidermă şi mai mult în interior. Un erotism care îţi cuprinde toată fiinţa. Am avut o bursă în Germania în 2003. Am cunoscut acolo un poet din Belarus, apropiat de vârsta mea. Iubeam amândoi natura la nebunie. Am îmbrăţişat, în plimbările noastre, mestecenii dintr-o pădure din apropiere, ne-am jucat de-a partizanii, ne-am povestit copilăria. Îmi vorbea ruseşte, eu îi vorbeam româneşte. Doi prieteni buni, de joacă. El mi-a dat înapoi copilăria. A fost o revelaţie. Fetiţa cu o mie de riduri sunt chiar eu.

Vă păstraţi stilul suprarealist din “Lebăda cu două intrări”?

Cartea e un amestec de notaţii, cu părţi eseistice, de revoltă socială, consideraţii politice, toate recreate în limbajul poeziei, în metaforă, în vers. Stilul este marcat foarte tare de suprarealism. Am urmărit un fir care se înscrie într-o unitate de timp şi spaţiu. Fetiţa… este structurată pe capitole, cu texte scurte, strofe numerotate, care nu au titluri. Spre deosebire de Lebăda cu două intrări, în această carte există semne de punctuaţie.

Orice iubire neîmplinită a dumneavoastră se transformă într-un roman?

Goethe spunea că, dacă vrei să scapi de o iubire, scrii o poezie. Da, la mine, orice iubire neîmplinită se transformă în roman. Nu pot să scriu decât despre această temă, deşi am ramificaţii şi spre altele. Declanşatorul e însă iubirea. Scriu despre erotism, destul de curajos şi îndrăzneţ. Câteodată, plusez. În scris, nu mi-e frică să pronunţ cuvinte ca „spermă” sau să dau numele unor organe sexuale. Dar am rămas cu un suflet de fetiţă a bunicilor. Sunt cuminte, cu ruşinile mele, cu timidităţile mele.

Scrisul v-a vindecat complet de iubire?

Într-o carte, nu poţi să consumi tot. Scrisul e benefic, e vindecător, anulează suferinţa. Scrisul m-a ajutat. În dragoste, eu nu am avut dezamăgiri. Mama m-a învăţat că cea mai mare calitate a unei femei este să rămână demnă. Am iubit bărbaţi pe care i-am ales după criterul moral şi după criteriul intelectual. Iubirea însă scuză pe cel iubit, când acesta te răneşte. Acest sentiment nu intră în criteriul moral.

În ce poveşti de dragoste din literatura română vă regăsiţi?

Dragostea la români nu excelează. N-avem un Tristan şi o Isolda, n-avem un Romeo şi o Julieta, n-avem nici măcar o Lolita sau nişte Legături periculoase, n-avem o Giamilia de Aitmatov, n-avem o Anna Karenina sau de ce nu, un Amantul Doamnei Chaterley. De la Costachi Conachi şi Alecsandri, cuplurile amoroase n-au pregnanţă în literatura română, rămân doar scene care se pulverizează de cum dai pagina. Când au cât de cât substanţă, n-au contur, când au contur, n-au ecou. Sunt comune şi plicticoase ca o alee nsfârşită de blocuri fără soţ. Titlurile pe care le iubesc nu impun cupluri de îndrăgostiţi pentru eternitate, dar ne induc starea de îndrăgostire care persistă în noi încă şi încă: Dilecta lui Soviany, REM a lui Cărtărescu, Zenobia lui Naum, dar şi Patul lui Procust, Maytreyi, Ioana, Adam şi Eva.

(Interviu publicat în volumul “30 de interviuri eveniment”, de Simona Chiţan, Editura Tritonic, 2008)

Nora Iuga, poetă, prozatoare și traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România. Autoare a multor volume de poezie: Vina nu e a mea (1968), Captivitatea cercului (1970), Scrisori neexpediate (1978), Opinii despre durere (1980; Premiul USR), Inima ca un pumn de boxeur (ed. I, 1982; ed. a II‑a, 2000), Piața cerului (1986), Cântece (1989), Dactilografa de noapte (1996; Premiul USR), Autobuzul cu cocoșați (2002), Câinele ud e o salcie (Cartea Românească, 2013) – și de proză: Săpunul lui Leopold Bloom (ed. I, 1993; ed. a II‑a, Polirom, 2007; Premiul USR), Sexagenara și tânărul (ed. I, 2000; ed. a II‑a, Polirom, 2004, 2012; Premiul USR; Premiul revistei Cuvântul), Fasanenstraße 23 – O vară la Berlin (2001), Lebăda cu doua intrări (2004), Berlinul meu e un monolog (Cartea Românească, 2010), Harald și luna verde (Polirom, 2014) –, precum și a poemului-roman Fetița cu o mie de riduri (2005; Premiul revistei Cuvântul).

Traducătoare din germană, i s‑au acordat ordinul Crucea de Merit și Premiul Friedrich‑Gundolf, oferit de Deutsche Akademie fur Sprache und Dichtung, pentru promovarea culturii și literaturii germane în lume. A tradus din August Strindberg, E.T.A. Hoffmann, Nietzsche, Knut Hamsun, Barbara Bronnen, Elfriede Jelinek, Herta Muller, Ernst Junger, Oskar Pastior, Gunter Grass, Aglaja Veteranyi, Paul Celan.

În mai 2014 a fost lansat filmul documentar Aici Nora Iuga, in regia lui Vlad Rotaru, de Cristian Cosma.